Citate de Camil Petrescu

Dragostea este ca roua ce udă atât urzicile, cât și crinii. Proverb scandinav © CCC

Iubirea este creatorul banuielilor.

Iubirea are harul unei certitudini. (Visul lui Bruno) © CCC

M-a privit mirată, iar eu mi-am dat seama deodată că iubisem toată viaţa mea această femeie! (Maestrul și Margareta)

O mare durere sa iubesti; o mare nenorocire sa scapi de aceasta durere.

Cat de profunda poate fi o iubire si cat de desavarsita poate fi uitarea.

Dragostea e o luptă între două suflete şi între două trupuri în care uneori nu e niciun învingător, alteori nu e niciun învins.

A iubi inseamna a inceta sa traiesti pentru tine, a face ca toate sentimentele omenesti, teama, speranta, durerea, bucuria, placerea sa nu depinda decat de o singura fiinta; inseamna a te cufunda in infinit, a nu gasi nici o limita simtirii, a-ti inchina viata unei fiinte in asa fel incat sa nu traiesti si sa nu gandesti decat pentru a o face fericita; a turna maretie in injosire, a gasi alinare in lacrimi indurerate, placere in suferinta si suferinta in placere; adica a intruni in sine toate contradictiile.

Şi iar mi-e sufletul la tine Atât de-ntreg, Atât de tot, Că-mi sorb o lacrimă şi-mi pare Că cere, Mângâie, Şi doare, De parcă tu ai plâns-o-n mine, De parcă ţi-am venit de tot…   Aşa! dă-mi mâinile-amândouă, Şi ochii amândoi mi-i dă, Deschişi adânc Şi mult Şi-aproape Pân-vom închide-o sub pleoape Aceeaşi stea topită-n două De mult ce ia De mult ce dă…   Şi cale gândului se-nchide Doar lacrimile văd şi cer… Şi nu mai am nici ochi, Nici gură… Pe valul mării ce mă fură Privirile nu-şi pot deschide Decât fereastra dinspre cer… (Şi iar mi-i sufletul la tine…)

Eu o iubesc, ea ma iubeste si ne uram unul pe altul, cu o ura nascuta din dragoste.

Tocmai acum, tocmai acum când o iubesc cel mai mult, tocmai acum am mințit-o. Tocmai acum, tocmai acum când ea ține cel mai mult la mine, tocmai acum am umbrit-o. Tocmai acum, tocmai acum când ea se gândește la mine, fluier a pagubă. Tocmai acum, tocmai acum când ea e cea mai frumoasă de pe lumea stelelor mele, orbesc. Tocmai acum, tocmai acum când îi simt grația străbătând toate zidurile orașului, surzesc. Tocmai acum, tocmai acum când simt că ei îi este dor de mine, îmi jignesc prietenii nemaisuportând cât de dor poate să-mi fie de ea. Tocmai acum, tocmai acum când ea își calcă de drag de mine rochia în carouri, eu stau și curăț lănci cu benzină ca să le azvârl în animale și în vulturi. Tocmai acum, tocmai acum când ar fi trebuit să fiu cuprins de o tandră alergare, mă prelungesc în vis de frica de a fi fericit. Tocmai acum, tocmai acum când ea iradiază de lumina inimii ei, citesc despre toate novele și toate stelele explodate și mă lungesc cât cea mai lungă stradă din oraș și mă asfaltez și mă îmbrac în ninsoare și gheață, mai ales în gheață, mai ales în gheață, mai ales în gheață, ca ea, scumpa și divina de ea trecând să alunece și să cadă și să-și rănească glezna, pe care, doamne, de atâta vreme nu i-am mai sărutat-o. La urma urmei, cine are curajul să sărute o gleznă dacă ea nu șchioapătă?! (Ea)

Ah! Dragă Iubire, furiile tale, zâmbetele tale, marea ta voință și datoria ta, venirea și fuga ta, ce putem înțelege din toate astea? (Hadewijch din Anvers) © CCC

Dragostea este ca un puzzle, greu de asamblat, dar minunat atunci cand toate piesele sunt asezate la locul potrivit.

Nu iubi primavara, ci infatisarea unei anumite flori in care primavara s-a inchis; nu iubi dragostea, ci pe cel in care dragostea se intruchipeaza.

M-ai intrebat candva de sfarsitul lumii si nu stiam ce sa-ti spun. Şi ai plecat inghesuita de sentimente la coltul unei intamplari inevitabile. Ştiam ca nu are nici un rost sa privesti lacrimile cerului pe fetele noastre, si nici fulgerele ce ne brazdau sperantele sau tunetele inimilor care incercau sa sfarme Clipa. Te-ai speriat de furtuna aceea sentimentala si ai tresarit incercand sa te reintorci calcand pe aceleasi flacari arzatoare din privirile iubirii noastre de altadata, nestiind ca acum te vor arde, fiindca era cu adevarat sfarsitul lumii...

Ah! Oamenii nu stiu sa iubeasca! (Cel mai fericit dintre cei trei) © CCC

Iubirea si vremea frumoasa sterg limitele contururilor noastre.

Iubirea din noi se ucide in trei etape: suferinta, indignare, apoi indiferenta. Suferinta uzeaza iubirea, indignarea o nimiceste si astfel, se ajunge la indiferenta finala. © CCC

Iubim oamenii nu atat pentru binele pe care ni l-au facut, cat pentru binele pe care li l-am facut noi.

Iubirile prea mari trebuie sa fie suportate. © CCC