Citate de Epictet

Te-ai gandit indeajuns si te-ai hotarat sa faci ceva? Din acest moment nu-ti mai pasa nici de lume si nici de ce crede, ori ce zice ea. Caci daca vezi ca pornesti stramb, de ce nu te opresti de la inceput? Iar daca te stii pe calea dreapta, cine te mai poate impiedica?

Vanitatea nu ia o formă mai odioasă decât dorința veșnică de aprobare. © CCC

Desconsiderarea de sine are o falsa aparenta de moralitate si religie. Si, desi desconsiderarea de sine se opune vanitatii, acela care se va desconsidera pe sine este foarte aproape de vanitate.

Cel ce vrea sa fie original cu tot dinadinsul, va fi extra­vagant, dar nu original.

E o aberatie groaznica sa-ti inchipui ca poti fi infailibil.

Canalului ii place sa creada ca fluviile nu au alta menire decat sa-i aduca apa.

Bine este ca in toate ale tale sa pui singur umarul la lucru. La toate greutatile cauta in tine puterea cu care sa le poti tine piept.

Nu avem nevoie de ajutorul prietenilor, cat mai ales de increderea in ajutorul lor.

Invatatura - ca aurul - are pret oriunde.

Numai eroii de roman au obiceiul sa ascunda ceea ce este in avantajul lor; in lumea reala ne grabim sa spunem tot ce ne face cinste, ba chiar si cate ceva pe deasupra.

Nu fenomenele naturii chinuiesc pe oameni, ci parerile lor despre ele. Asa, bunaoara, moartea n-are nimic de temut. Dar parerea noastra, aratand-o ingrozitoare, o face intr-adevar ingrozitoare. De aceea, la orice piedica, durere sau nenorocire, tu nu da vina pe altul decat pe tine, adica pe parerea ta. Caci prostul la toate da vina pe altii; cel ce incepe a se lumina, da vina pe sine; iar inteleptul, nici pe altul, nici pe sine.

Inclinatia noastra de a crede in destin este intarita de orgoliul de a nu ne crede cu totul ignorati de restul universului.

Consolatio mediocritas: orice fir de nisip se crede pe sine insusi o samanta de margaritar far-de noroc.

Nu exista pe lume decat un singur lucru mai rau decat sa se vorbeasca pe seama ta de rau, si acela e sa nu se vorbeasca deloc.

Multumirea nu consta in multe averi, ci in putine nevoi.

Orgoliul inseamna a avea demnitatea ce rezulta din constiinta propriei valori, vanitatea este dorinta desarta dupa marire, dupa iesitul in fata, si asta mana in mana cu nevoia de linguseala. Orgoliul nu simte nevoia sa fie confirmat in constiinta pe care o are despre sine si, de aceea, intra in alerta la orice lauda pe care o suspecteaza a fi o simpla introducere la linguseala.

Cu cat o placere este mai rara, cu atat este mai intensa.

Intalnesti, adesea, oameni care au cu mult mai multa in­dependenta in parerile lor decat ar trebui si ar fi iertat sa aiba pe langa inteligenta de care dispun; insuportabili!...

Multumirea de sine o consideram un mare bine, nu in sensul ca trebuie sa ne multumim intotdeauna cu putin, ci in intelesul ca in clipele cand nu avem mai mult, sa fim multumiti cu putin.

Ispitele si incercarile sunt niste lupte: daca ai fost invins o data, de doua ori sau de mai multe ori, lupta din nou; va veni un timp cand vei castiga victoria.