Originea constiintei: oare constiinta nu a aparut ca o autoconfesiune a unui defect pe care ne e rusine sau frica sa-l declaram social? Se stie ca societatea inseamna represiune si constrangere la respectarea anumitor valori. Dar oamenii au pacate: abateri de la morala, insuficiente fiziologice, decaderi intime, momente abjecte de umilinta, de oroare. Toate emotiile tind la expansiune. Dar aceste vicii sau insuficiente nu pot fi spuse nici celui mai bun prieten. Cu cine sa vorbim de ele, fiindca nu suntem siguri de comprehensiunea completa, indiscutabila, a nimanui. Exista un singur prieten, care tolereaza totul, care intelege si ne justifica. Acela suntem noi insine. A inceput atunci discutia cu acel excelent prieten care suntem pentru noi. Lui ii putem face orice confesiune: putem fi siguri ca nu va spune nimanui nimic, ca nu va trada secretul. Constiinta e autoconfidentă.
Ne impotrivim pasiunilor noastre mai mult din cauza slabiciunii decat datorita fortei noastre.
© CCC
Nimic nu pastreaza mai tanar decat candoarea care nu e de fapt altceva decat o economie a puterii de dragoste.
Ceea ce nu ma pasioneaza ma plictiseste.
Ce qui ne me passionne pas m'ennuie.
Toti avem obiceiul sa exageram pasiunea pe care o inspiram altora.
Nu cunoastem niciodata limbajul pasiunilor pe care nu le-am trait.
Fii stapan pe pasiunile tale, ca ele sa nu ajunga stapane pe faptura ta.
Fiecare om, chiar si cel mai umil, isi are filozofia sa.
Vointa e semnul libertatii.
Pentru a intelege fericirea ce poate rezulta din satisfacerea unei pasiuni e neaparata nevoie ca noi insine sa fim stapaniti de acea pasiune.
Complexitatea va constitui structura lumii de maine si va trebui sa ne adaptam la subtilitate ca la o conditie naturala a existentei.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.