Odi profanum vulgus.
(Horațiu, „Ode”, III, 1, 4)
Urăsc mulțimea ignorantă.
Cu aceste cuvinte începe prima strofă a celei de-a treia cărți din Odele (Carmina) lui Horațiu.
Horațiu își exprimă detașarea față de oamenii incapabili să-i înțeleagă opera, specificând că numai o elită va putea înțelege și aprecia ceea ce spune. Astfel, poetul dorea ca opera sa să fie apreciată numai de cunoscători. Cuvintele au căpătat un sens ironic, desemnând infatuarea scriitorilor care cred că este înjositor pentru ei să fie înțeleși de oricine.
Ulterior, expresia a devenit un proverb prin care se exprimă o superioritate disprețuitoare față de masa plebeiană, față de omul din popor, considerat profan și ignorant și care nu reușește să aprecieze frumusețea poeziei.
© CCC
Cine are noroc de a avea destul sa nu doreasca mai mult.
De ce nu e mai nimeni multumit
de soarta ce-o intamplare sau vremea i-a menit.
Pornit in orice clipa, sa inalte osanale
aceluia ce-n viata urmeaza alta cale.
Nimeni nu este in toate privintele fericit.
Pentru nimic nu cheltuim atata forta ca pentru lucrurile pentru care avem o ”slabiciune”.
Moartea loveste nepartinitoare cu lovituri de picior in usa saracului ca si in portile imparatilor.
In neputinta, omul isi descopera adevarata forta.
La cei slabi, de alta constrangere nevoie nu-i, decat de slabiciunea lor insisi.
Când devii oaie, te mănâncă lupul.
(Jacquou Rebelul)
© CCC
Prudentul si prea timidul, in fata furtunii, se tarasc pe pamant.
Nu stiam ce este un raport de forta, dar am invatat [...], si pentru toata viata, ca cei slabi sunt intotdeauna calcati in picioare.
Nu calca niciodata in picioare pe nimeni: ar putea fi o deviza.
Niciodata sa nu te lasi calcat in picioare de nimeni: o decizie.
(Lectii particulare)
© CCC
Lanţul slăbiciunilor e foarte rezistent.
Slabiciune, numele tau e femeie!
(Hamlet)
Virtus post nummos.
Virtutea este mai presus decat banul.
(Horatius, Epistulae)
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.