Ai intrat, întâmplător, într-o viață de care nu eram mândru și din acea zi ceva a început să se schimbe. Am respirat mai bine, am urât mai puține lucruri, am admirat liber ceea ce merita să fie admirat. Înainte de tine, în afara de tine, nu am aderat la nimic. Această forță, de care râdeai uneori, nu a fost niciodată altceva decât o forță solitară, o forță a refuzului. Cu tine am acceptat mai multe lucruri. Am învățat să trăiesc. Acesta este, fără îndoială, motivul pentru care dragostea mea a fost întotdeauna amestecată cu o imensă recunoștință.
(Din corespondența lui Albert Camus către iubita sa, Maria Casarès)
Timp de cincisprezece ani, Albert Camus și Maria Casarès au făcut schimb de scrisori în care transpare toată intensitatea dragostei lor. Între sfâșierea despărțirilor și impulsurile creative, această corespondență evidențiază intimitatea a doi monștri sacri la apogeul artei lor.
© CCC
Şuvoi de stropi de lumină
Din pomi ca de aur tot pică
Pe coama vântului rece
Şi ceaţa-n bucăţi o despică.
Copacii-şi dezbracă veşmântul
Şi braţele-n vânt şi le zboară.
Şuvoi de stropi de lumină,
E toamnă târzie afară.
(Amurg de toamnă)
In adancul oricarei frumuseti zace ceva inuman.
Prietenele noastre seamana toate intr-o anumita privinta cu Bonaparte: isi inchipuie ca vor castiga batalia pe care toata lumea a pierdut-o.
Toamna este un andante melancolic si gratios ce pregătește admirabil solemnul adagio al iernii.
(François le Champi)
(traducere CCC - Copyright ©2012 - Published on: Oct 12, 2012 )
Cat de frumos imbatranesc frunzele. Cat de pline de lumina si culoare sunt ultimele lor zile.
© CCC
Actorul este un mincinos sincer.
Adevarata generozitate fata de viitor consta in a da totul prezentului.
(Omul revoltat)
© CCC
In toamna anotimpurilor, frunzele sunt cele care mor. In toamna vietii, mor amintirile noastre.
© CCC
Omul este singurul animal care refuza sa fie ceea ce este.
Văl de brumă argintie
Mi-a împodobit grădina,
Firelor de lămâiţă
Li se uscă rădăcina.
Peste creştet de dumbravă
Norii suri îşi poartă plumbul,
Cu podoaba zdrenţuită
Tremură pe câmp porumbul.
Şi cum de la miazănoapte
Vine vântul fără milă,
De pe vârful șurii noastre
Smulge-n zbor câte-o şindrilă.
De viforniţa păgână
Se-ndoiesc nucii, bătrânii,
Plânge-un pui de ciocârlie
Sus pe cumpăna fântânii.
(Toamnă)
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.