Citate de Albert Camus

Toamna incantatoare! Sufletul meu insusi este legat de ea, si daca as fi o pasare, as zbura in jurul pamantului cautand toamnele succesive. © CCC

Admiratia este suprema bucurie a intelegerii.

Toamna, minunata toamnă, își amestecă aurul și purpura în ultimele rămășițe de verdeață, ca și cum picături din soarele topit s-ar prelinge din cer în desișul pădurii. (Povestirile becaței, 1883) © CCC

O floare neștiută de păsări și fluturi: cerul toamnei.

La toamna, imi voi aduna toate durerile și le voi îngropa în gradina mea. Când aprilie va înflori din nou, iar pământul și primăvara isi vor celebra cununia, gradina mea va fi plină de flori minunate și rare. (Nisipul si spuma) © CCC  Published on: Oct 12, 2012

Ultimele frunze cad rotindu-se. Iti trebuie o mare doza de insensibilitate ca sa faci fata toamnei.

Morala unui om, scara lui de valori, nu are sens decat prin cantitatea si varietatea experientelor care ii sunt date sa le acumuleze.

Ne incredintam rareori tainele celor mai buni decat noi. Mai degraba le spunem ceea ce avem pe suflet celor ce ne seamana si ne impartasesc slabiciunile.

Eu consider ca sensul vietii este cea mai presanta dintre chestiuni.

Ai intrat, întâmplător, într-o viață de care nu eram mândru și din acea zi ceva a început să se schimbe. Am respirat mai bine, am urât mai puține lucruri, am admirat liber ceea ce merita să fie admirat. Înainte de tine, în afara de tine, nu am aderat la nimic. Această forță, de care râdeai uneori, nu a fost niciodată altceva decât o forță solitară, o forță a refuzului. Cu tine am acceptat mai multe lucruri. Am învățat să trăiesc. Acesta este, fără îndoială, motivul pentru care dragostea mea a fost întotdeauna amestecată cu o imensă recunoștință. (Din corespondența lui Albert Camus către iubita sa, Maria Casarès) Timp de cincisprezece ani, Albert Camus și Maria Casarès au făcut schimb de scrisori în care transpare toată intensitatea dragostei lor. Între sfâșierea despărțirilor și impulsurile creative, această corespondență evidențiază intimitatea a doi monștri sacri la apogeul artei lor. © CCC

Şuvoi de stropi de lumină Din pomi ca de aur tot pică Pe coama vântului rece Şi ceaţa-n bucăţi o despică.   Copacii-şi dezbracă veşmântul Şi braţele-n vânt şi le zboară. Şuvoi de stropi de lumină, E toamnă târzie afară. (Amurg de toamnă)

In adancul oricarei frumuseti zace ceva inuman.

Prietenele noastre seamana toate intr-o anumita privinta cu Bonaparte: isi inchipuie ca vor castiga batalia pe care toata lumea a pierdut-o.

Toamna este un andante melancolic si gratios ce pregătește admirabil solemnul adagio al iernii. (François le Champi) (traducere CCC - Copyright ©2012 - Published on: Oct 12, 2012 )

Cat de frumos imbatranesc frunzele. Cat de pline de lumina si culoare sunt ultimele lor zile. © CCC

Actorul este un mincinos sincer.

Adevarata generozitate fata de viitor consta in a da totul prezentului. (Omul revoltat) © CCC

In toamna anotimpurilor, frunzele sunt cele care mor. In toamna vietii, mor amintirile noastre. © CCC

Omul este singurul animal care refuza sa fie ceea ce este.

Văl de brumă argintie Mi-a împodobit grădina, Firelor de lămâiţă Li se uscă rădăcina.   Peste creştet de dumbravă Norii suri îşi poartă plumbul, Cu podoaba zdrenţuită Tremură pe câmp porumbul.   Şi cum de la miazănoapte Vine vântul fără milă, De pe vârful șurii noastre Smulge-n zbor câte-o şindrilă.   De viforniţa păgână Se-ndoiesc nucii, bătrânii, Plânge-un pui de ciocârlie Sus pe cumpăna fântânii. (Toamnă)