Citate despre Datorie

El a fost, pur și simplu, puterea și sprijinul meu în toți acești ani. Îi datorez lui, precum și întregii mele familii, acestei țări și multor altora, o datorie mai mare decât va pretinde el și pe care nu o vom ști niciodată. În 1997, cuplul regal a sărbătorit 50 de ani de căsătorie. Cu această ocazie, a fost organizată o cină oficială de către Primarul Londrei. Regina s-a ridicat și a rostit un discurs deosebit de personal. Cea atât de discretă i-a adus în mod deschis un omagiu soțului ei care a reușit să o susțină în toți acești ani în fața greutății poverii ei. © CCC

Viclenia e un semn de slabiciune, caci mintea omeneasca veritabila sta in raport direct cu capacitatea de a pricepe in mod dezinteresat un adevar. Invingatorul momentan nu este totdeauna cel definitiv.

E trist ca nimeni să te ştie, Dar şi mai trist să-ţi zici mereu Că te-a pătruns nimicnicie Deşi ai fost ca Dumnezeu.   Unde sunteţi, iubiri deşarte, Ochi mari ce nu-i mai pot uita? O, fugi departe, fugi departe, La ce mă-ngâni cu faţa ta?   În viaţa lumii acestie, Ce-i fără capăt şi-nceput, În toată neagra veșnicie O clipă numai te-am avut.   De-atunci te chem din întuneric Şi amintirea ta dezmierd Până ce răsari… un vis himeric, Abia răsari… şi iar te pierd.   Ca la un zvon ce lin adie Urechea țin, mereu ascult… Tot mai puţină armonie… Pustiu din ce în ce mai mult.   Şi din comoara-mi de suspine, Cu amintiri, cu dor îmbrac Acest amor bogat în chinuri Şi-n mângâieri, de tot sărac. (E trist ca nimeni să te ştie)

Plangand tu ai venit pe acest pamant; amici, ce te-asteptau, te salutau zambind; dar sa traiesti astfel incat cand te vei stinge sa parasesti zambind amicii ce te-or plange.

Mulți lucrează, dar puțini gândesc.

Prima dintre datorii este aceea de a fi drept.

A fi pus deasupra celorlalti nu e decat o obligatie mai imperioasa de a lucra pentru ceilalti si de a-i sluji. © CCC

Fa-ti datoria oricand; totdeauna va fi cineva care sa te vada: tu insuti.

Nici un om nu are dreptul sa lase lumea noastra cu defectele cu care o gaseste. Noi trebuie neaparat sa facem tot ce ne sta in putinta pentru a crea o lume mai buna.

…Norilor, o, norilor, Unde-i țara florilor? Unde ea acum trăiește, Iară câmpul înverzește Și codrul văzând-o crește; Și când trece prin grădină Toți copacii i se-nchină Și încep să înflorească, Pe ea s-o împodobească ­ Căci văzând-o, toată țara Crede că e primăvara. (Între nouri și-ntre mare) Între nouri și-ntre mare - recită Adrian Pintea

Nu noi suntem stapanii limbii, ci limba e stapana noastra.

Vino din păduri Ca să-mi spui poveşti Cu căutături Îngereşti. Ochiul tău iubit, Plin de mângâieri, Dulce mi-a lucit Până ieri. Unde mi te-ai dus Pe acest pământ Fără să-mi fi spus Un cuvânt? Din frunzişul rar Luna în fereşti, Cercetează iar Unde eşti. Ar luci pe zid Până când te culci Până ţi se-nchid Ochii dulci. Şi pe gura ta De cum adormişi Ea te-ar săruta Pe furiş. Cum nu sunt ca ea Ca să mă strecor Drept oglinda ta Să cobor. Chipul tău frumos Să-l privesc întreg, Cu atât folos Să m-aleg. Iar de m-ai zări Pintre ochi-nchişi Ţi s-ar năzări Luminiş. (cca. 1880–1881) (Vino din păduri…)

Poate că povestea este partea cea mai frumoasă a vieţii omeneşti… cu poveşti ne leagănă lumea, cu poveşti ne adoarme… Ne trezim şi murim cu ele.

Calitatile morale ale unui popor atarna - facand abstractie de clasa si de rasa - de starea sa economica...Deci conditia civilizatiei statului este civilizatia economica.

... fiecare are de facut un singur lucru: datoria lui, datoria lui intreaga, orice s-ar alege de dansul dupa ce si-a facut datoria, pentru ca nu intereseaza acel care-si face datoria — intereseaza datoria care s-a facut.

Vântul scutură toţi merii Poartă note de ghitară… Este rândul primăverii Bună sară! Evantaliul ascunde Vorbe dulci şi măşti frumoase… Dar de unde până unde? Sănătoase? Câte tragice tirade Declamate-n ironie… Dar aşa poate se cade Să şi fie. Ce dulceaţă prefăcută . . . . . . . . . . . . . . . . . . Când din gură îşi sărută Ochişorii. De-ar putea noi ştim prea bine C-amândouă şi i-ar scoate Au geloase una d-alta Nu sunt toate? Dar astfel se tot împacă Sub umbrarul cel de viţe Gungurind ca pe o cracă Porumbiţe. Numai rozele durerii Printre râs s-amestecară Când de flori se scutur merii… Bună sară! (cca. 1881–1882) (Vântul scutură toți merii…)

Indeplinirea unei datorii nu poate constitui un merit deosebit.

Plateste-ti fiecare datorie ca si cum Dumnezeu insusi ti-ar fi scris nota de plata.

M-ai intrebat daca am memorie. Depinde: daca mi se datoreaza ceva, am o memorie minunata; daca, din pacate, eu datorez ceva, nu mai am deloc.

Implinirea datoriei atarna de libertate. Oamenii trebuie sa fie liberi, liberi de idei potrivnice, liberi de prejudecati. Numai astfel ei pot sa-si implineasca datoriile sociale si sa-si cultive caracterul propriu.