În viaţa fiecăruia se întâmplă ca, dintr-odată, poarta trântită în nas să se întredeschidă, zăbrelele să se dea la o parte, nu-ul definitiv să nu mai fie decât un poate, lumea să se transfigureze, un sânge nou să ne curgă prin vine. Aceasta-i speranţa.
(Trestia revoltată)
Nu uita niciodata ca oricine te iubeste cere de la tine o iluzie de ideal. Da-o, ori nu te lasa iubit.
In sufletul omenesc licareste de obicei speranta, care ne face sa credem ca intamplarile defavorabile sunt pentru altii, iar cele avantajoase sunt pentru noi.
Speranta este numele unui bun nesigur.
Iubeste adevarul, dar iarta greseala.
Sufletul are iluzii, precum pasarea are aripi; e ceea ce il sustine.
Acela ce nu respecta legile nu-si iubeste patria.
Nu pot sa fiu si sa nu fiu in acelasi timp, sa simt si sa nu simt.
Infraneaza-ti teama prin speranta. Nici un motiv de temere nu e atat de puternic, ca sa nu fie si mai puternica convingerea ca uneori cele temute ne potolesc si cele sperate ne amagesc.
Nu exista situatie oricat de disperata din care sa nu se poata iesi, sa nu existe o cale de scapare, o speranta. Si atunci cand vrei si doresti aprig sa ajungi la telul pe care-l visezi, pana si cea mai slaba si desarta speranta iti apare demna de luat in seama.
Ne vine atat de greu sa ne despartim de iluzii...care se nasc odata cu viata.
Ferice de cel care nu nădăjduiește nimic, căci nu va fi niciodată dezamăgit.
(Scrisoare către John Gay din 6 octombrie 1727)
© CCC
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.