Citate de Democrit

Daca vrea puternic sa fie oricine, sa se stapaneasca mai intai pe sine.

Cel ce pe sine nu se poate stapani ce bucuros ar vrea sa stapaneasca pe vecin.

Nu este suveranitate mai mare decat aceea peste sine insusi si peste propriile pasiuni.

Nu suntem responsabili de ciudateniile mintii noastre. Nu putem decat sa alungam imoralul si ilogicul, dar nu sa le impiedicam sa vina.

Este intelept nu acel care se intristeaza de ce-i lipseste, ci acel care se bucura de ce are.

Nimeni nu poate sa fie liber, daca nu se stapaneste pe sine deplin.

Cum aș putea să-i stăpânesc pe alții, când nu știu să mă stăpânesc eu însumi? (Gargantua)

Nu intuneca cerul altora cu supararea ta.

Din intelepciune provin trei lucruri: gandire justa, vorbire fara greseala si actiune dreapta.

A sti sa poruncesti inseamna inainte de toate a-ti porunci…, dar a-ti porunci inseamna a-ti impune o disciplina.

Nu esti stapan pe tine insuti, asa indragostit cum sunt eu de tine. (Ruy Blas, actul III, scena 1, Don Ruy Gomez catre Doña Sol) © CCC

Cei mai buni oameni sunt aceia care sunt cei mai severi fata de sine si care iarta altora chiar si ceea ce n-ar ierta niciodata lor insisi.

Un spirit nobil trebuie sa stie sa-si stapaneasca simturile.

Fericirea nu sta in turme sau in aur; lacasul ei este in sufletul nostru.

Esentialul este sa invatam sa ne dominam. De mi-as fi dat drumul nestapanit, aveam in mine germeni care m-ar fi putut distruge si pe mine si pe cei din juru-mi.

E mai bine sa te gandesti inainte de a face o fapta de­cat dupa aceea.

Nu exista suflet oricat de slab care sa nu poata, daca este bine condus, sa dobandeasca o putere absoluta asupra pasiunilor sale.

Vreau să fiu stăpân pe mine în toate sensurile: înțelepciunea are și ea excesele ei și nu are mai puțină nevoie de moderație decât nebunia. (Eseuri)

Autoritatea e facuta, partial, din competenta pe care publicul o simte si o recunoaste in tine: partial, din nepartinirea de care stii sa dai dovada; partial, si mai mult decat se crede indeobste, din forta pe care o ai asupra ta insuti, din stapanirea de sine pe care o arati si pe care publicul, in cele din urma, o observa la tine, astfel incat, in ultima instanta, autoritatea asupra publicului e, mai ales, transformata si transmutata, autoritatea pe care o ai asupra ta insuti.

Oamenii si-au alcatuit un ideal al hazardului pentru a-si scuza propria lor imprudenta. Rareori lupta hazardul impotriva intelepciunii, iar oamenii cu minte patrunzatoare stiu sa indrepte pe drumul bun imprejurarile vietii.