Citate de Baruch Spinoza

Nu putem sa nu recunoastem ca natura omeneasca contine multe imperfectiuni, daca n-ar fi decat violenta si rautatea. Progresul final va veni cu cunoasterea ampla a adevarului, care se va efectua concomitent cu progresele ratiunii. Ignoranta e baza tuturor nenorocirilor.

Omul nu inventeaza forta, ci o calauzeste doar, iar stiinta consta in imitarea naturii

Biblia nu știe nimic despre fizică, iar fizica nu știe nimic despre Dumnezeu. © CCC

Desconsiderarea de sine are o falsa aparenta de moralitate si religie. Si, desi desconsiderarea de sine se opune vanitatii, acela care se va desconsidera pe sine este foarte aproape de vanitate.

Toate curentele sociale generoase pornesc de la stiinta, literatura, arta, invatatura.

Binele suprem este stiinta sau cunoasterea adevarata a naturii.

Nu, ştiinţa nu este o iluzie, dar ar fi o iluzie să credem că am putea găsi altundeva ceea ce ea nu poate să ne dea. (Viitorul unei iluzii)

Stiinta noastra este suma gandurilor si experientelor a nenumarate minti.

Studiaza intai stiinta si continua apoi cu practica nascuta din aceasta stiinta.

Stiinta. Este mai mult decat o cunoastere. Este dorinta de a te pune de acord cu universul ale carui legi le presimti…Prin stiinta te simti adanc in contact, in armonie cu natura si cu tainele ei.

Stiinta e considerata morala sau imorala, dupa cum folosirea ei e binefacatoare sau distructiva...; in realitate, ar fi mai potrivit de a transfera aceasta apreciere nu asupra stiintei, ci asupra oamenilor care o aplica si care o folosesc…

Cel mai trist aspect al vietii actuale este ca stiinta acumuleaza cunostinte mai repede decat acumuleaza societatea intelepciune.

Puterea sufletului nu provine din nici o alta parte decat de la stiinta, decat de la studiul naturii.

Iubirea este bucuria însoțită de ideea unei cauze exterioare. (Etica) Baruch Spinoza “Iubirea nu este nimic altceva decat o bucurie care insoteste ideea unei cauze exterioare, iar ura, nimic altceva decat o tristete care insoteste ideea unei cauze exterioare.” Cu alte cuvinte, a iubi inseamna a experimenta bucuria la ideea existenței altuia. Această definiție a iubirii frapeaza prin simplitatea sa luminoasa, dar și printr-o simplitate singulara, în comparație cu complexitatea experienței iubirii, ce imbină plăcerea și durerea, plenitudinea si esecul. Oare pentru Spinoza orice iubire era scutita de suferinta și el a ignorat nefericirea de a iubi prin faptul că iubirea se defineste ca bucurie ce poate fi si sursă de nefericire? Dar, daca nu ar fi bucurie, nimeni nu s-ar atasa atat de mult de ea, alergand spre propria suferinta. Prin urmare, fara iubire, nu exista nici nefericire, dar nici mântuire. Definitia conform careia iubirea este considerata o forma de bucurie, o bucurie însoțită de ideea unei cauze exterioare, explică esenţa iubirii. Iubirea este bucurie, adica alterarea puterii de a acționa, care este în prim-plan în fața obiectului. Este doar percepția noastră asupra acestui obiect care ne face să credem că el este cauza iubirii. Definiția tradițională conform careia iubirea este voinţa aceluia care iubeşte de a se uni cu lucrul iubit nu exprimă esenţa iubirii, ci proprietatea sa. Astfel, această proprietate constă în voinţa aceluia care iubeşte de a se uni cu lucrul iubit, neintelegand prin voinţă un consimţământ sau o deliberare sau o decizie liberă şi nici dorinţa de a se alătura lucrului iubit, când el lipseşte, sau de a-l avea mereu prezent, când el este de faţa. Iubirea poate fi conceputa fără una sau alta din aceste dorinţe. Prin voinţă se înţelege mulţumirea/satisfactia celui care iubeşte, datorita prezenţei lucrului iubit, prin care bucuria aceluia care iubeşte este întărită sau cel puţin, alimentată. Alte afecte sunt derivate succesiv și explicate în același mod. Astfel, contrariul iubirii, în următoarea definiție, “Ura este tristețea însoțită de ideea unei cauze exterioare”.

O dorinta care se naste din ratiune nu poate fi excesiva.

Cu cat sufletul intelege mai bine ca toate lucrurile sunt necesare, cu atat are o putere mai mare asupra afectelor, adica sufera mai putin din cauza lor.

Ura creste prin ura reciproca si, dimpotriva, poate fi nimicita prin iubire…, ura invinsa cu totul de iubire se schimba in iubire si, in acest caz, iubirea este mai mare decat daca ura nu ar fi precedat-o.

Nu dorim ceva fiindca il socotim bun, ci dimpotriva, numim bun ceea ce dorim.

Dumnezeu se identifică cu natura. (Deus sive Natura) Baruch Spinoza Prin această formulă, pentru care a fost excomunicat din sinagoga, Spinoza afirmă ideea unei substanțe infinite. Dumnezeu se identifică cu natura și deci nu este un creator ontologic separat de lume. Spinoza se opune ideii unui Dumnezeu antropomorf, acționând conform scopurilor sale. S-a concluzionat (greșit) ateismul lui Spinoza, pentru ca, in realitate, acesta este panteist, identificand divinitatea cu întreaga natură.

***

Panteism: concepție filozofică monistă care identifică divinitatea cu întreaga natură.

In știință, trebuie să fim interesați de lucruri, nu de persoane. © CCC