Cunoști o femeie, o vezi, o auzi, constatînd o serie de calități și defecte, distrat și în treacăt, sau atent și cu dinadins, te deprinzi să rămîi “tu” în prezența ei, adică spectator mai mult sau mai puțin atras de spectacolul feminității ei, o critici mintal, o apreciezi uneori și o accepți treptat, aflînd cum e frumoasă, cum e deșteaptă sau mediocră, avînd surprize agreabile și dezamăgiri supărătoare, pînă cînd într-o zi simți că, mai presus de aprecierea ta, femeia aceea a devenit un fel de secret intim, pe care abia-l știi numai tu. Bătaia de inimă pe care ți-o dă acest secret te face să respiri adînc propriul tău suflet, în care au apărut arome mai misterioase decît cele aduse de sevele pămîntului. Întinzi brațele spre primavara lor. Iubești. Și femeia demult cunoscută îți apare nouă, din clipa în care ai întîlnit-o. Te miri că n-ai vazut de atunci ceea ce abia descoperi într-o evidentă edenică. E o mirare intensă ca geniul, oricît ar fi de plat ceea ce-i urmează. Secunda acestei mirări hrănește cu luceferi pe poeți și cu cea mai virulentă toxină pe oamenii obișnuiți.
(Lorelei)
Femeile iubesc lucrurile simple ale vieţii, de exemplu, bărbaţii.
Intre treizeci si treizeci si unu de ani, femeile traiesc cei mai buni zece ani din viata lor!
© CCC
Frumusețea nespusă a sânului unei femei nu e, oare, gloria supremă a evoluției umanității?
Cea mai proasta femeie poate conduce un barbat inteligent, dar e nevoie de o femeie foarte inteligenta pentru a conduce un prost.
Femeile sa tina bine minte ca numai acela e demn de dragostea lor, care le-a considerat demne de respectul lui.
Femeile sunt cei mai buni psihanaliști până când se îndrăgostesc. Apoi devin cei mai buni pacienți.
© CCC
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.