Citate de Nicolae Iorga

Ai dreptul sa ierti numai ce s-a facut in paguba ta.

Crisalida se sfarama cand zboara fluturele. De ce te-ai plange, ca de la tine, nimicindu-te, a plecat libera in lume ideea pe care ai hranit-o din insasi fiinta ta.

In dragoste, a iubi inseamna de multe ori a nu intelege.

Moartea nu ne priveste pe noi, ci pe acea putere care o da. Noi n-o putem face asa sau altfel in esenta ei. Pe noi ne priveste viata, caci noi o cream din zilele ce ni se dau.

Tinerilor, incredere de le arati, devin, cat bati din palme, repede barbati.

Sufletul omenesc nu poate suferi golul si, oriunde il gaseste, pune poezie.

Cand esti tanar si vesel o scoti intotdeauna la capat. N-am ajuns la filozofia asta nici citind si nici meditand, ci cunoscand viata si nenorocirile ei.

Tineretul e resortul insufletirii unui neam; termometrul spiritului de jertfa al societatii.

Cine a iesit din cultura fara vointa, fara suflet, fara bunatate, fara iubire de aproape, fara delicatete, mai bine sedea acasa.

Nu poti iubi ceea ce nu cunosti.

Stiinta cuiva pretuieste cat munca pe care a intrebuintat-o ca s-o capete.

Să fii veşnic tânăr nu înseamnă să ai 20 de ani, înseamnă să fii optimist, să te simţi bine, să ai un ideal în viaţă pentru care să lupţi şi pe care să îl cucereşti.

Pierzi in viata ani si la moarte cersesti o clipa.

Ne ramane un singur lucru intotdeauna bun: tineretea.

Sunt momente in care sufletul, in special cel al tinerilor, e intr-o asemenea stare, incat le e de ajuns o imprejurare cat de neinsemnata pentru a faptui ceva care sa aiba aparenta de fapta marinimoasa si de sacrificiu, asemenea florii, abia deschisa, ce se leagana pe o tulpina gingasa si e gata sa-si daruiasca mireasma primei adieri de vant.

Tinerii frumosi sunt accidente ale naturii, dar oamenii batrani sunt adevarate opere de arta.

Varsta noastra se masoara dupa intensitatea vietii.

Tacerea are glasul ei de intelepciune; ascult-o!

Invinsilor nu li se ridica statui, nici busturi, nu li se canta laude, ci numai pe mormantul uitat picura din cand in cand o lacrima pioasa de la un tovaras de lupta si de suferinte, pe care nu l-a cosit infrangerea.

Dupa furtunile sufletului, ca si dupa ale naturii, invie flori ce le credeam uscate.