Fericirea este o înaintare continuă a dorinței, de la un obiect la altul, obținerea primului fiind totuși doar calea care duce către al doilea.
Thomas Hobbes, Leviatanul (1651)
Fragmentul descrie viziunea lui Hobbes despre fericire/beatitudine (felicitas), pe care o definește nu ca pe o stare de satisfacție statică, ci ca pe un proces dinamic și continuu.
Respingerea scopului suprem: Hobbes se opune filosofilor antici (precum Aristotel) care credeau într-un Summum Bonum (cel mai mare bine) sau într-un punct final de liniște a minții.
Dorința ca motor al vieții: pentru Hobbes, a trăi înseamnă a dori. El afirmă că o persoană ale cărei dorințe s-au sfârșit nu mai poate trăi, la fel cum nu poate trăi cineva ale cărui simțuri s-au oprit.
Mecanismul succesului: fericirea constă în succesul constant în atingerea obiectivelor succesive. Obținerea primului obiect nu este scopul final, ci doar o etapă necesară („calea”) pentru a securiza și a atinge dorința următoare.
Puterea: această căutare neîncetată duce la ceea ce Hobbes numește o „înclinație generală a întregii omeniri”, o dorință perpetuă și neliniștită de putere după putere, care încetează doar la trecerea în neființă.
© CCC
In dragoste, norocu-i avutie,
Cu bani pamanturi cumperi, nu sotie.
(Nevestele vesele din Windsor)
Nu-i fericit cel care are ce doreste, ci cel care nu doreste ceea ce nu are.
Cel temut e mai putin ferice decat cei de care se teme.
Haina nu te face calugar.
All hoods make not monks.
(Henric al VIII-lea)
Cea mai mare fericire pe care o poate oferi dragostea este prima strangere de mana a unei femei pe care o iubesti.
© CCC
Esti fericit?... Cine, punandu-si sau punandu-i-se aceasta intrebare, n-a intrezarit surasul indoielii? Simtirea omeneasca, deprinsa fiind prea mult cu suferinte, ajunge uneori la aceasta stare de a nu-si mai putea lamuri senzatia fericirii.
A fi fericit este in mod necesar aspiratia oricarei fiinte rationale.
Fericirea vine şi pleacă. Este ca fulgerul care vine dinspre răsărit şi dispare inspre apus. Tot pământul îl vede şi tresare, dar el trece.
(Scrisoare către un tânar)
© CCC
E absurd să vrei să suferi? Cine nu vede că suferinţele sunt cantităţi negative care diminuează suma a ceea ce noi numim fericire?
(Noi)
© CCC
Noi stim ce suntem, dar nu stim ce putem fi.
Dacă preţuim fericirea, cu atât mai mult trebuie să preţuim raţiunea. *
Fericirea e facuta din iluzii, sperante, incredere in oameni si in tine insuti, apoi din dreptate si prietenie.
A plânge pentru o suferință din trecut este cel mai sigur mod de a atrage alta.
(Othello)
© CCC
Fericirea este ca o capodoperă: la cea mai mică eroare se denaturează, cea mai mică șovăială o modifică, cea mai mică lipsă de finețe o sluțește, cea mai mică prostie o amorțește.
(Memoriile lui Hadrian)
Mai grea-i mahnirea
cand cel lovit n-o stie rabda.
Atat timp cat mai putem zambi, cauza nu-i inca pierduta.
(Othello)
Da, de la an la an, de la o zi la alta, în inimile noastre există un singur lucru pe care îl așteptăm - o întâlnire care ne va aduce fericire și iubire. Într-adevăr, doar pentru această speranță trăim – și cât de zadarnică este.
(Domnul din San Francisco)
© CCC
Sunt slabi doar cei crutati de suferinta.
Ceea ce mă interesează nu este fericirea tuturor oamenilor, ci a fiecăruia.
(Spuma zilelor)
© CCC
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.