O, şi marea, marea purpurie uneori ca focul şi amurgurile încărcate de splendoare şi smochinii în grădinile Alamedei, da, şi toate străduţele alea sucite şi casele roze şi albastre şi galbene şi grădinile de trandafiri şi iasomia şi muşcatele şi cactuşii şi Gibraltarul ca o fată unde eu eram Floarea de munte, da, cînd mi-am pus trandafirul în păr, cum făceau fetele din Andaluzia sau să-mi pun unul roşu, da, şi cum m-a sărutat el sub zidul maur.
(Ulise)
Ca să înveţi, trebuie să fii umil. Insă viaţa este marele învăţător.
(Ulise)
Ceea ce exista este istorie.
Istoria este o galerie de tablouri în care sunt puține originale și multe copii.
(Vechiul Regim și Revoluția)
Este imposibil să scriem istoria antică pentru că nu avem suficiente surse și este imposibil să scriem istoria modernă pentru că avem prea multe.
(Clio, 1909)
© CCC
Istoria (...) este un mare tribunal in care se judeca popoarele si natiunile.
Fiecare viaţă e alcătuită din multe zile, zi după zi. Umblăm prin noi înşine, întîlnind tîlhari, fantome, uriaşi, bătrîni, tineri, soţii, văduve, cumnaţi. Dar întotdeauna întîlnindu-ne pe noi înşine.
(Ulise)
Din istorie, îmi plac doar anecdotele.
© CCC
Lumea nici nu-şi dă seama cît de primejdioase pot fi cîntecele de iubire, îi avertiză ocult oul aurifer al lui Russell. Mişcările care lucrează revoluţii în lumea largă se nasc din visele şi viziunile unui ţăran de pe coline. Pentru ei pămîntul nu e solul pe care să-l exploatezi, ci mama vie şi iubitoare. Aerul rarefiat al academiei şi al arenei produce cîte un roman de şase parale, cîntecelul de cabaret, şi Franţa dă floarea cea mai de preţ a corupţiei în Mallarme, însă viaţa ce se cuvine s-o rîvnim li se revelează doar celor săraci cu Duhul, viaţa feacilor lui Homer.
(Ulise)
Istoria, spuse Stephen, este un coşmar din care tot încerc să mă trezesc.
(Ulise)
Poate că asta, iubirea care ar fi putut fi, era ceea ce sufla peste chipul ei cu trăsături delicate, uneori o expresie de încordare abia simţită, un înţeles tăinuit, asta poate aprindea în ochii ei frumoşi un dor straniu, dăruindu-i un farmec căruia puţini îi puteau rezista. De ce au oare femeile ochi atît de vrăjitoreşti?
(Ulise)
Ma tem de faptul ca istoria sistematizeaza, ca este o interpretare personala, care nu se recunoaste ca atare, sau, dimpotriva, ca scoate in evidenta cu agresivitate o teorie, ea insasi trecatoare, pe care o ia drept adevar.
Prezentul este incarcat de viitor.
Rasismul, lipsa de toleranță, ascunsă sub aroganță, războaiele și consecințele lor marchează istoria țărilor noastre.
(Spre lauda lui Yasar Kemal)
© CCC
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.