Citate de Christian Bobin

Adevarata iubire incepe de acolo de unde tu nu mai astepti nimic in schimb.

Îndrăgostit este cel care, alergând prin zăpadă, nu lasă nici o urmă a pașilor săi. Proverb turcesc © CCC

Dragostea este ca roua ce udă atât urzicile, cât și crinii. Proverb scandinav © CCC

Iubirea este creatorul banuielilor.

Toti oamenii au nevoie de iubire si sunt vrednici de ea.

Iubirea e o stare de dezechilibru. A iubi: a face caz excesiv de tine insuti, a proiecta propria ta subiectivitate pe primul plan al existentei, a face parada exagerata de tine, de derizoriul tau ins, prin altcineva. Printr-o anume altcineva.

A iubi pe cineva inseamna sa-l citesti. Inseamna sa stii sa citesti toate frazele ce se afla in inima lui si, citind, sa o eliberezi. Inseamna sa-i desfasori inima ca pe un pergament si sa o citesti cu voce tare, ca si cum fiecare ar fi pentru sine o carte scrisa intr-o limba straina. © CCC

Iubirea e armonie creatoare, dar si lupta si neincetata neliniste.

Tocmai fragilitatea iubirii noastre o face atât de preţioasa! Dacă cineva ar putea să ne dea certitudinea că dragostea noastră este veşnică... poate am inceta sa ne iubim… © CCC C'est la fragilité même de notre amour qui le fait si précieux ! Si quelqu'un pouvait nous donner la certitude que notre amour est éternel... peut-être cesserions-nous de nous aimer...

...iubirea mea nu prea mai poate fi de folos nimănui, dar atâta cât a mai rămas, îţi aparţine în întregime. (Agentul secret)

Alături de mine vei rămâne cerul iubirii inimii mele.

In iubirea incipienta, “as vrea sa te cunosc” nu este expresia unui deziderat conventional, social, ci a unuia mult mai serios si adanc: cognitiv, la modul metafizic.

Atunci cand este rezultatul unei reflectii, iubirea este fragila: cine a iubit nu a iubit de la prima vedere? (Hero si Leandru) © CCC

Iubirile prea mari trebuie sa fie suportate. © CCC

Îmbufnarea în dragoste este ca sarea; nu trebuie să fie prea multă. Proverb sanscrit © CCC

Poti admira ce n-ai inteles cu totul, dar nu poti iubi decat ce ai inteles bine.

Iubirea, fie ea nouă, fie trezită dintr­-un somn de moarte, răspândeşte totdeauna lumină, căci ea umple inima de atâta strălucire, încât aceasta se revarsă asupra lumii înconjurătoare. (Litera stacojie)

Vino din păduri Ca să-mi spui poveşti Cu căutături Îngereşti. Ochiul tău iubit, Plin de mângâieri, Dulce mi-a lucit Până ieri. Unde mi te-ai dus Pe acest pământ Fără să-mi fi spus Un cuvânt? Din frunzişul rar Luna în fereşti, Cercetează iar Unde eşti. Ar luci pe zid Până când te culci Până ţi se-nchid Ochii dulci. Şi pe gura ta De cum adormişi Ea te-ar săruta Pe furiş. Cum nu sunt ca ea Ca să mă strecor Drept oglinda ta Să cobor. Chipul tău frumos Să-l privesc întreg, Cu atât folos Să m-aleg. Iar de m-ai zări Pintre ochi-nchişi Ţi s-ar năzări Luminiş. (cca. 1880–1881) (Vino din păduri…)

Oricat de mult ai iubi o femeie, oricata incredere ai avea in ea, oricare ar fi siguranta in viitor pe care ti-o da trecutul ei, esti intotdeauna mai mult sau mai putin gelos. Daca ai fi indragostit, cu adevarat indragostit, desigur ca ai resimti aceasta nevoie de a izola de restul lumii fiinta in a carei inima ai vrea sa fii numai tu.

Se pare ca se intampla mai des sa treci de la antipatie la dragoste decat la prietenie. (Caracterele - Despre inima)