Platon îl întreabă pe Socrate ce e dragostea...
Socrate: - Du-te pe câmp și adu-mi cea mai deosebită frunză...
Platon revine fără să aibă nicio frunză în mână și spune:
- Am găsit cea mai frumoasă frunză de pe câmp, dar nu am luat-o gândindu-mă că aș putea găsi una și mai frumoasă. Negăsind alta mai frumoasă, m-am întors în acel loc, dar frunza dispăruse...
Socrate: - În viață, întotdeauna căutăm ce este cel mai bun. Când, în sfârșit, îl găsim, considerăm că ni se cuvine și așteptăm ceva și mai bun... neștiind că era CEL MAI BUN SI ULTIMUL!!!
© CCC
Dusmanul iubirii nu e niciodata in exteriorul nostru, nu e un barbat sau o femeie, e chiar ceea ce ne lipseste in noi insine.
De vrei, voi înceta să mai cânt.
De privirea mea face mereu
să-ţi zvâcnească inima,
voi întoarce privirea de la tine.
De te cutremuri la întâlnirea mea,
mă voi depărta din calea paşilor tăi.
De fiinţa-mi te stinghereşte -
atunci când flori îşi împletesc degetele tale -
voi fugi din grădina-ţi singuratică.
De apa pârâiaşului tău e neliniştită
la trecerea corăbiei mele,
nu voi mai vâsli spre ţărmul tău.
Nu mă vei găsi vreodată. Pentru că eu am fost mereu cu tine, de la începuturile mele.
Fata pe care ai iubit-o la optsprezece ani si n-ai mai vazut-o de atunci, o iubesti toata viata.
Când beția iubirii a trecut, râdem adesea de comparațiile pe care ne-a pus să le facem.
© CCC
Iubirea este o stare în care omul vede lucrurile exact așa cum nu sunt.
Cea mai frumoasă mare:
nu a fost traversată încă.
Cel mai frumos copil:
nu a crescut încă.
Cele mai frumoase zile ale noastre:
nu le-am trăit încă.
Și cele mai frumoase cuvinte pe care aș vrea să ți le spun
nu le-am spus încă...
(Poezie din 24 septembrie 1945)
© CCC
Atunci cand flacara iubirii se stinge, ori o aprinzi din nou, ori o lasi balta. Iubirea nu se pastreaza la gheata!
In dragoste, aducem cu totii o nevoie de dominatie, care ne face necrutatori fata de cele mai mici greseli.
Ceea ce fac și ceea ce visez te include pe tine, așa cum vinul trebuie să aibă gustul propriilor struguri.
© CCC
In viata barbatului nu incap niciodata doua iubiri; nu e decat una singura, cat marea de adanca, dar fara tarm.
Marile suflete nu sunt acelea care iubesc prea des (vorbesc de o iubire violenta): ele au nevoie de o inundare de pasiune spre a le zgudui si a le umple. Cand insa incep a iubi, iubesc mult mai bine.
Iubirea este cerul care revarsa asupra indragostitilor efluvii de azur.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.