Fericirea a ajuns la mine pe căi ocolite. Reţeta nu o pot da, pentru că sunt mulţi oameni care nu ar digera procesul de fabricaţie. Fericirea este probabil momentul acela scurt de extaz când întâlneşti un bărbat care îţi place sau îţi cumperi o geantă sau dai cu un parfum extraordinar. Genul ăla de fericire ţine puţin şi nu e durabil. Aş miza mai mult pe o pace interioară, care este rezultatul unei împăcări cu sine, cu destinul, aşa cum spuneau anticii este important să ne cunoaştem pe noi înşine, este excursia cea mai grea, pentru că o dată ce avem curajul să ne privim cu luciditate, urmează faza a doua, care este cea mai importantă, să schimbăm ce nu e bine pentru noi, în relaţiile cu ceilalţi sau cu destinul. Sunt lucruri care nu ne ies fiindcă nu ne sunt scrise şi nu le putem obţine cu forţa. Nicio viaţă nu este perfectă.
Raul tine de nemarginire (infinit sau nelimitat), asa cum presupuneau in reprezentarile lor pitagoreicii, pe cata vreme binele tine de finit.
Căutăm binele fără a-l găsi vreodată, în schimb găsim răul fără să-l căutăm.
Unii oameni nu sunt in stare sa conceapa binele, decat atunci cand pacatuiesc contra lui.
De bine, raul nu e despartit niciodata, ci sunt amestecate asa cum trebuie.
Aequo animo accipe necessaria.
Acceptă cu seninătate ceea ce e inevitabil.
(Seneca)
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.