Un boier, călare pe-o frumoasă iapă,
Trebuind să treacă într-un loc o apă
Peste-o punte-ngustă – și fiind grăbit,
Și-a chemat argatul și i-a poruncit:
– Ia-mi în spate iapa
Și mi-o trece apa!
– Nu pot, zise omul lăsând nasu-n jos.
– Hm! făcu boierul foarte mânios:
Leneșul la toate
Zice că nu poate...
(Boierul și argatul)
Doctor în litere şi-n filozofie “magna cum laude”, şi trebuie să am pe cineva sus ca să pot bate la maşină...?!
Acum in meta foeni quaerere.
A cauta acul in carul cu fan.
Lucrurile absurde sunt singurele agreabile, singurele frumoase, singurele care dau har vietii si ne impiedica sa murim de plictiseala.
Verberare lapidem.
A biciui piatra.
Absurdul umple lumea.
Currus bovem trahit.
Carul trage boii.
A deghiza sub cuvinte bine alese teoriile cele mai absurde, este adesea suficient pentru a le face sa fie acceptate.
Déguiser sous des mots bien choisis les théories les plus absurdes, suffit souvent à les faire accepter.
(Aphorismes du temps présent)
Nu incerca sa luminezi ziua cu lampa, ca nu va observa nimeni.
Nihil tam absurde dici potest, quod non ab aliquo philosopho defendatur.
Nu se poate afirma nimic atat de absurd incat sa nu poata fi combatut de vreun filosof.
Fericirea si absurdul sunt doi copii ai aceluiasi pamant. Ei sunt nedespartiti. Ar fi gresit sa spunem ca fericirea se naste neaparat din descoperirea absurdului. Se intampla la fel de bine ca sentimentul absurdului sa se nasca din fericire...
(Mitul lui Sisif)
© CCC
"Le bonheur et l'absurde sont deux fils de la même terre. Ils sont inséparables. L'erreur serait de dire que le bonheur naît forcément de la découverte absurde. Il arrive aussi bien que le sentiment de l'absurde naisse du bonheur."
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.