Citate despre Batranete

Este in natura lucrurilor ca, dupa ce ai trecut de prima tinerete, mai devreme sau mai tarziu - asta depinde de caracterul fiecaruia - sa vina ziua cand resemnarea iti apare ca o ispita si te indeamna sa-ti iei ramas bun de la cele imposibile si sa te multumesti cu cele posibile.

Taina fundamentala a tineretii nu sta in puterea de a infaptui orice, ci in puterea credintei ca poti infaptui orice.

Tineretul e resortul insufletirii unui neam; termometrul spiritului de jertfa al societatii.

Stralucita e acea tinerete la care ai ajuns prin maturitate.

Te temi de batranete, de care nu esti sigur c-o vei ajunge.

Când eram tânără, îmi dădeam salariul de internă pe o lună pentru o rochie frumoasă.

Tanar, te lipsesti foarte usor de spirit in frumusetea care iti place si de bun-simt in talentele pe care le admiri. © CCC

Tinerii frumosi sunt accidente ale naturii, dar oamenii batrani sunt adevarate opere de arta.

Nici-o blândețe nu mă-mplinește, și în grea derivă e, zi după zi, timpul care se preschimbă în răsuflare de rășină aspră. Un arbore se leagănă în mine lângă țărmul somnoros, aerul înaripat împrăștie frunze amare. Ajută-mă, îndurerat să înverzesc din nou, mireasmă a copilăriei care mi-ai cules mâhnita bucurie, bolnavă deja de o secretă dragoste de a se destăinui apelor. Insulă matinală: plămădește în lumina înjumătățită vulpea de aur ucisă aproape de izvor. (Eucaliptul) Traducere: Nicolae Zărnescu

Prietenia cu propriul sine este importantă, pentru că fără ea nu te poți împrieteni cu nimeni altcineva din lume.

Varsta noastra se masoara dupa intensitatea vietii.

Cand esti tanar si vesel o scoti intotdeauna la capat. N-am ajuns la filozofia asta nici citind si nici meditand, ci cunoscand viata si nenorocirile ei.

Sfanta virtute a copilariei, scanteia pura a bunatatii, cat de odihnitoare e lumina ta! Cat de intunecata ar fi lumea fara ochii copiilor.

Viata ar fi intr-adevar prea trista daca trandafiriul roi al gandurilor zburdalnice n-ar veni din cand in cand sa mangaie batranetele oamenilor cumsecade.

Daca oamenii mai varstnici ar voi sa procedeze pedago­gic, ei n-ar trebui nici sa interzica, nici sa ponegreasca in ochii unui tanar ceea ce acestuia ii face placere, oricum ar fi acest ceva, atat timp cat n-au cu ce sa il inlocuiasca.

Viitorul apartine celor care cred in frumusetea visurilor lor. © CCC

Seri, ah, seri albastre, nopți cu lună beată, Mândru-am fost și tânăr și frumos, odată… Pentru totdeauna, fără rost și parte, Toate pe alături au zburat, departe… Inima-i rănită, ochii stau s-apună…. Fericiri albastre! Nopți, ah, nopți cu lună! (Seri, ah, seri albastre, 1925) (Traducere George Lesnea – ”Poezii” 1957)

Parul alb e lucru mare, pentru cine vrea sa stie, si a sti sa-l porti e, poate, cea mai grea filozofie.

Dreptatea nu poate exista doar pentru o parte, ci numai pentru amandoua.

Oare prin ce trista fatalitate omul nu se poate bucura in acelasi timp de toate facultatile naturii sale, de toate perfectiunile, de care nu e susceptibil decat la varste diferite?... in momentul in care spiritul omului a ajuns maturitatea, trupul lui incepe sa-si piarda puterea... inteligenta a crescut, dar sufletul si-a pierdut elasticitatea si impresionabilitatea; ... dar, pentru ce omul, la urma urmei, n-ar suferi si el soarta comuna tuturor fiintelor ? Cand culegem fructul cel minunat mai putem oare avea pretentia sa respiram in acelasi timp si parfumul florii? Tineretea a avut nevoie de acea delicatete a sensibilitatii, pentru a ajunge sa stapaneasca, la maturitate, siguranta spiritului. Se poate ca oamenii foarte mari sunt tocmai aceia care au pastrat, la varsta la care inteligenta este in plina putere, o parte din impetuozitatea impresiilor, proprie tineretii.