Umilinta este la inceputul ambitiei o scara: acela care urca, nu priveste decat spre ea, dar cand, in sfarsit, ajunge pe ultima ei treapta, se intoarce cu fata spre cer, dispretuind acele trepte ce l-au dus spre culme.
Cand nu stingi focul la inceput – cand il poti stinge cu un hardau de apa – si lasi focul in voie, apoi nu-ti mai ajunge apa unui rau ca sa-l poti stinge.
O! Dragoste de viata, ne lasi, de teama mortii, sa murim de zeci de ori la rand decat sa dam cu moartea fata dintr-o data... Inainte de-a muri se prapadeste cel las de multe ori; numai o singura data gusta cel viteaz moartea.
Să te asemăn cu o zi de vară?
Tu eşti mai dulce şi surâzi mai blând!
În Mai e vânt şi mugurii-i doboară
Şi timpul verii trece prea curând.
Cerescul ochi e, uneori, fierbinte
Şi-ades umbrită-i geana lui de foc,
Căci de frumos frumosul se dezminte
Și-ntâmplător şi-n al schimbării joc.
Dar vara ta nu va păli vreodată
Căci frumuseţea-i veşnic anotimp;
Nici moartea s-o umbrească n-o să poată
Când vers etern o-nalţă peste timp.
Cât va fi suflet, văz şi versul meu,
Prin tot ce-am scris tu vei trăi mereu.(Să te asemăn cu o zi de vară?, Sonet XVII)
(Traducere Neculai Chirica)
O, ranguri [nobiliare]! De cate ori ii speriati pe prosti cu fastul si cu gatelile voastre, si-i duceti de nas pe intelepti cu false aparente!
(Masura pentru masura)