Citate despre Istorie

În atâtea cazuri, păcatele de azi sunt păcatele de ieri, repetate, agravate, tocmai pentru că au fost ascunse, iar istoricii, de teamă că li se va reproșa lipsa de patriotism, au preferat să tacă. (O istorie sinceră a poporului român)

Când iubești, nu trebuie să vorbești. © CCC

Cu totii trecem mereu niste praguri initiatice. Fiecare accident, fiecare incident, fiecare bucurie si fiecare suferinta este o initiere. Si lectura unei carti frumoase, vederea unui peisaj maret pot sa insemne asta. © CCC

Nu cred intr-un destin prescris in mod irevocabil: il schimbam mereu pe masura ce inaintam in viata; el este fara incetare imbunatatit sau inrautatit de actele noastre.

Istoria nu este făcută din victorii sau înfrângeri de moment, ci din marile mișcări care conduc popoare întregi spre glorie sau distrugere. (Doamna Parkington) © CCC

Istoricii ajung să extragă mai multe volume dintr-un personaj despre care nu se știu prea multe lucruri. Este un mod de a contempla universul într-un balon de săpun. © CCC

Istoria este cea dintai carte a unei natiuni...caci intr-insa... isi vede trecutul, prezentul si viitorul.

In istorie puterile irezistibile lucreaza in ascuns, ca vulcanii de pe fundul marii...

Istoria (...) este un mare tribunal in care se judeca popoarele si natiunile.

Ma tem de faptul ca istoria sistematizeaza, ca este o interpretare personala, care nu se recunoaste ca atare, sau, dimpotriva, ca scoate in evidenta cu agresivitate o teorie, ea insasi trecatoare, pe care o ia drept adevar.

Intr-un univers in care toate se risipesc ca un vis, dorinta nemuririi n-ar fi cuviincioasa. Nu ma plang de faptul ca lucrurile, fiintele, inimile sunt sortite pieirii: o parte din frumusetea lor sta tocmai in durerea aceasta. Ce ma intristeaza este ca ele sunt unice. © CCC

Totul se schimba fara incetare in noi ca si in afara noastra; chiar cuvintele pe care le pronunt in acest moment ma schimba.

Ceea ce exista este istorie.

Istoria umanității devine din ce în ce mai mult o cursă între educație și catastrofă. (Compendiu de istorie) © CCC

De fapt, scriitorul este propriul sau secretar. Cand scriu, indeplinesc o sarcina, ma aflu sub propria mea dictare, intr-un fel; fac treaba grea si obositoare de a pune in ordine propria mea gandire, propria mea dictare.

Istoricii s-au deprins prea mult sa acorde o atentie exclusiva manifestarilor stralucite, zgomotoase si efemere ale activitatii omenesti, evenimentelor marete si oamenilor mari, in loc sa infatiseze miscarile mari si lente ale conditiilor economice si ale institutiilor sociale, care constituie partea cu adevarat interesanta si durabila a evolutiei umane, parte care, intr-o anumita masura, poate fi incadrata in legi, si pana la un anumit grad poate fi supusa unei analize precise. Intr-adevar, evenimentele si personalitatile importante sunt importante tocmai ca indici si simboluri ale diferitelor momente ale evolutiei mentionate.

Ceea ce relatează istoria nu este decât visul lung, visul greu și nedeslușit al umanității. (Lumea ca voință și reprezentare, 1819)

Istoria este stiinta a ceea ce nu se intampla de doua ori.  

Istoria e o simpla anecdota prost povestita.

Când întemeiezi biblioteci, pregăteşti hambare publice, strângi rezerve menite să preîntâmpine o iarnă a spiritului.