Fericirea este o înaintare continuă a dorinței, de la un obiect la altul, obținerea primului fiind totuși doar calea care duce către al doilea.
Thomas Hobbes, Leviatanul (1651)
Fragmentul descrie viziunea lui Hobbes despre fericire/beatitudine (felicitas), pe care o definește nu ca pe o stare de satisfacție statică, ci ca pe un proces dinamic și continuu.
Respingerea scopului suprem: Hobbes se opune filosofilor antici (precum Aristotel) care credeau într-un Summum Bonum (cel mai mare bine) sau într-un punct final de liniște a minții.
Dorința ca motor al vieții: pentru Hobbes, a trăi înseamnă a dori. El afirmă că o persoană ale cărei dorințe s-au sfârșit nu mai poate trăi, la fel cum nu poate trăi cineva ale cărui simțuri s-au oprit.
Mecanismul succesului: fericirea constă în succesul constant în atingerea obiectivelor succesive. Obținerea primului obiect nu este scopul final, ci doar o etapă necesară („calea”) pentru a securiza și a atinge dorința următoare.
Puterea: această căutare neîncetată duce la ceea ce Hobbes numește o „înclinație generală a întregii omeniri”, o dorință perpetuă și neliniștită de putere după putere, care încetează doar la trecerea în neființă.
© CCC
Nu-i fericit cel ce crede ca nu e.
Daca vrei sa fii fericit, roaga pe zei sa nu ti se realizeze ceva din cele dorite.
Totul ne scapă constant, chiar și oamenii pe care îi iubim. Rămâne însă certitudinea că anumite momente au fost ceea ce numim fericire.
(Vis de dragoste)
© CCC
Nu-i fericit cel care are ce doreste, ci cel care nu doreste ceea ce nu are.
Fericirea adevarata e intotdeauna o clipa. Mai mult n-ar putea indura firea omului, care, deseori, intr-o viata de multi ani, nu are norocul sa intalneasca nici clipa aceasta, nici macar sa se apropie de ea.
Trăiesc un sentiment necunoscut; melancolia şi moliciunea lui mă obsedează şi ezit să-i dau numele frumos şi grav de tristeţe. E un sentiment atât de complet, de egoist, încât aproape că-mi e ruşine că tristeţea mi s-a părut întotdeauna onorabilă. Cunoşteam doar melancolia, regretul şi, mai rar, remuşcarea. Astăzi, ceva cade peste mine, ca o mătase, enervantă şi molatică, separându-mă de ceilalţi.
(Bună ziua, tristețe)
De ce nu se gandeste omul, cat traieste, sa se bucure de toata fericirea unei vieti linistite, sa guste toate multumirile care-i ies in cale nechemate, in fiecare clipa, unele mici si nebagate in seama, care alcatuiesc lantul trainic al singurei fericiri adevarate! Numai cand esti insetat, fiecare picatura de apa face mai mult decat un diamant.
Tot ce nu vizeaza esentialul imi este indiferent. Fericirea n-as putea-o atinge decat daca as reusi sa ridic lumea ca s-o fac sa intre in adevar, pur, imuabil.
Placerea este un sentiment de perfectiune…Fericirea este o placere durabila.
Lucrez pentru a fi fericit: este cea mai frumoasă meserie.
(Jurnalul unui curios de la țară)
© CCC
Audi, vide, tace si gaudes esse in pace.
Ascultă, priveşte şi taci, dacă-ţi place să fii liniştit.
Fericirea e un lucru ciudat. Oamenii care n-au cunoscut-o niciodată s-ar putea să nu fie, de fapt, nefericiți.
(Doamna Parkington)
© CCC
Fericirea este sensul si scopul vietii, traiectoria si finalul existentei umane.
Fericirea nu consta in a fi iubit. Fiecare fiinta umana are iubire pentru ea insasi, si totusi, sunt mii care traiesc o existenta damnata. Nu, faptul de a fi iubit nu-ti aduce fericirea. Dar a iubi, aceasta este fericirea!
Toti oamenii tind spre fericirea lor.
Ce este fericirea? O minune care își ia rămas-bun de la sine.
(Viața secretă)
© CCC