Poezia, in functia ei originara, de factor al culturii timpurii, se naste in joc si ca joc. Este un joc sacru, dar, in sacralitatea lui, acest joc ramane totusi fara incetare la hotarul veseliei, al glumei si al divertismentului. Despre o satisfacere constienta a nevoii de frumusete nu este inca, multa vreme, vorba. Aceasta nevoie zace inchisa necunoscuta, in trairea actului sacru, care devine cuvant in forma poetica si este resimtit ca opera miraculoasa, ca betie, ca extaz.
Poezia este ceea ce rămâne după ce ai uitat tot ce-ai suferit.
Poezia este ca o pasare ce zboara invers.
Caci poezia este steaua
Ce conduce la Dumnezeu regi si pastori.
(Razele si umbrele)
© CCC
Un om singur este intotdeauna in companie rea.
Amintirile frumoase sunt bijuterii pierdute.
Toată poezia tinde să devină anonimă.
(Uz intern)
© CCC
Nu pot concepe poezia fără un miracol de smerenie la baza ei.
(Uz intern)
© CCC
Poezia să fie o imagine, dar nu o expoziţie de imagini, nu se face o oglindă alăturând mai multe oglinzi.
(Aforisme și reflecții)
© CCC
Poezia nu este o succesiune de experiente, ci o succesiune de viziuni.
Viata este acea miscare misterioasa care, pe caile ocolite ale tot ceea ce se intampla, ma transforma neincetat in mine insumi.
Europa va deveni ceea ce este în realitate, un mic promontoriu al continentului asiatic? Sau va rămâne, așa cum arată, partea prețioasă a universului nostru, perla sferei, creierul unui trup de mari proporții?
(Criza spiritului)
Istoria poeziei nu trebuie căutată în biblioteci, ci în arhivele sufletului.
Poezia este viata inainte de a fi arta.
Snobul adevărat este cel care se teme să mărturisească că se plictisește, când se plictisește, și că se distrează, atunci când se distrează.
Nevoia de nou e semn de oboseala sau de slabiciune a spiritului care cauta ceea ce ii lipseste.
Eu am rămas acelaşi,
Cu inima, eu am rămas acelaşi.
Ca albăstrelele în orz înfloresc pe faţa mea
ochii.
Ţesînd din poeme pînze de aur,
Aş vrea să vă spun ceva duios.
(Spovedania unui huligan)