Cultivă-ți imaginația, iubește-o, dă-i nesfârșite forme noi, dar nu o lăsa să te înșele. Apreciază lumea, străbate-o, studiază-i căile, dar nu te lăsa stăpânit de ea... A deține bunuri și lucruri în idei este singurul bine pur pe care îl poți obține; a le poseda fizic sau legal este o povară și o capcană.
(Persoane și locuri)
© CCC
Trebuie sa invingem teama de ce va veni si amintirea vechii suferinte, aceasta fiindca nu ma mai intereseaza, aceea fiindca nu ma intereseaza inca.
Data fiind slabiciunea firii omenesti, mijloacele de indreptare au un efect mai incet decat suferintele.
Toate suferintele se amplifica in inchipuire.
Orice suferinta care nu este in acelasi timp si cunoastere este inutila.
Asupra oamenilor care se iau dupa obicei si sunt sclavii lui, ceea ce impresioneaza simturile are un efect mai puternic decat rationamentele.
Imaginația! Ea face mai multe victime decât toate maladiile reunite! Ea declanșează maladii! E o formă de nebunie!
(Straniul interludiu)
Suferintele morale, pe langa care palesc durerile fizice, starnesc mai putina mila, fiindca nu se vad.
Mai bine să suferi jumătate din relele la care te aștepți decât să rămâi în apatie de teama a ceea ce s-ar putea întâmpla.
© CCC
Pentru inimile care au suferit multa vreme, bucuria e asemanatoare cu roua pentru pamanturile parjolite de soare; inima si pamantul sorb ploaia aceasta binefacatoare care cade peste ele, iar dinafara nu se vede nimic.
Suferinta nu este grandioasa decat cand este evocata dupa ani si ani de amintire si a fost curatata de tot ce era meschin.
Suferim prea mult pentru putinul care ne lipseste si ne bucuram prea putin de multul pe care il avem!
Draga imaginatie, ceea ce imi place la tine e faptul ca tu nu ierti nimic.
Imaginația este stapana erorii și falsitatii.
Blaise Pascal
“Imaginaţia, stapâna erorii şi falsităţii, nu face decât să întârzie sau să compromită procesul de creaţie.”
Pascal considera ca imaginatia nu poate fi sursă de cunoaștere. El ilustrează aceasta fraza prin exemplul omului care trebuie să traverseze o prăpastie, pe o scandura destul de mare, astfel incat sa nu existe niciun pericol, dar ca imaginându-si propria cădere nu poate face acest lucru fără sa-i fie frică.
© CCC
Ranile morale se deosebesc de celelalte prin aceea ca se acopera, dar nu se inchid; mereu dureroase, mereu gata sa sangereze cand le atingi, ele raman in inima vii si deschise.
Sufletul care nu a suferit niciodată, nu poate înţelege fericirea!
Omul, cand sufera, e mai egoist si nu simte suferinta aproapelui.