Citate de Eugène Leroy

Pictând apa, nu pictezi vântul care face valurile; pictând admirabil florile, nu pictezi parfumul. Proverb chinez © CCC

O viespe într-o perucă este cu totul dincolo de instrumentele artei. (Viața și scrisorile lui Lewis Carroll de Stuart Dodgson Collingwood, 1898) © CCC

De ce ar trebui să pictez pește mort, ceapă și pahare de bere? Fetele sunt mult mai frumoase. © CCC

... Tabloul este împărţit în două laterale, cu un centru dominat de Venus-Mama sau Zeiţa Iubirii. În partea dreaptă, vedem reprezentarea azurie a vântului Zefir încercând să o răpească pe nimfa Cloris care, prizonieră, răspândeşte flori: este forţa Iubirii care o urmează, o însufleţeşte şi dă naştere florilor şi sub influenţa acestei noi energii se transformă în Flora: Frumuseţea. Zefir ar fi echivalentul Karmei care impulsionează inexorabil Sufletul către lumea manifestată, reprezentată de păduricea - grădină. Cloris, al cărei nume desemnează culoarea albă, este simbolul Sufletului pur, dar şi al frigului iernii. Sămânţa este prinsă în pământul iernii cum este Sufletul în corpul material, care şi-a pierdut caracterul angelic. (Interpretarea ezoterică a "Primăverii") (Interpretarea ezoterică a tabloului Primăvara, pictură de mari dimensiuni, în tempera, a pictorului italian renascentist Sandro Botticelli, realizată la sfârșitul anilor 1470 sau începutul anilor 1480).

Pictorii au uitat peisajul marilor orase, adica colectia de maretii si frumuseti rezultand din importante aglomerari de oameni si de monumente, farmecul profund si complicat al unei capitale in varsta, imbatranite in gloria si in framantarile vietii.

A picta înseamnă a reconstitui înregistrarea, reziduul emoției începutului. © CCC

Plănuiesc să fiu la Veneția pe la începutul lunii iunie și abia aștept. Nu-mi va păsa de pictura venețiană de care sunt îndrăgostit. (Corespondență, 9 aprilie 1851) © CCC

Mi-a plăcut totdeauna să mă uit la tablouri, și am făcut critici pentru tablouri, am făcut un studiu la televiziune despre Vermeer și alți pictori olandezi, am un studiu, un eseu critic despre Brâncuși, am prezentat pe Miró și pe alții. Dar nu eram în secretele lor, și nu știam, și nici nu mă gândeam cum să fac ca să le pătrund secretele, dar cum spuneam, adineaori am avut un gust pronunțat pentru pictură, cu atât mai pronunțat pentru pictură pentru că nu am cunoștință muzicală suficientă și muzica, oricât de paradoxal s-ar părea ce zic, e aproape de tăcere, e arta cea mai aproape de tăcere. Și pictura e și mai aproape de tăcere, fiindcă este tăcerea însăși, dar nu totdeauna. De pildă, am fost la Amsterdam într-un muzeu și în sala de jos erau tablouri aproape monocrome, traversate de o linie subțire roșie, sau neagră, în relief. Și n-am priceput. Și când m-am urcat la primul etaj și-am văzut pe Rubens m-am înspăimântat. Ce gălăgie, ce gălăgie nemaipomenită! Deci și pictura poate să fie gălăgioasă. Când m-am dat jos, și-am văzut acei pictori care făceau pictură-tăcere, atunci am înțeles pictura lor și valoarea tăcerii în pictură. Pentru tăcere am ales pictura.

Cézanne a vrut să salveze arta de decadență. A înţeles că a fi la nivelul înaintașilor nu înseamnă a-i imita. © CCC

Sunt prea nerăbdător, așa că nu am alte resurse decât cuprul și acvaforte. (Gravură obținută prin acvaforte. Procedeul de gravură constă în corodarea unei plăci de cupru - pe care în prealabil s-a trasat un desen - cu ajutorul acidului azotic.) © CCC

Asezand un nor pe cer, o portocala intr-o farfurie, pictorii pun in lumina ceea ce ramane seara din zi, inventeaza distanta corecta ce permite spatiului sa se deschida si iubirii sa danseze. (A opta zi a saptamanii) © CCC

Suprarealismul sunt eu. (Jurnalul unui geniu) © CCC

Dacă nu am devenit pictor cubist, este pentru că nu am putut. Nu eram în stare, dar cercetările lor mă fascinează. (Jurnal de noapte) © CCC

Pictura ne permite să privim lucrurile așa cum au fost odată contemplate, cu dragoste. © CCC

Dacă, în loc să se abată de la calea cea bună, ar fi continuat stilul nobil al predecesorilor săi, ar fi devenit unul dintre cei mai mari pictori pe care Veneția i-a avut vreodată. (Despre Tintoretto) Jacopo Robusti, cunoscut sub numele de Tintoretto, 1518 / 1519 (?) - 1594, născut în Veneția, pe atunci capitală a Republicii Veneția, pictor venețian al Renașterii italiene, asociat cu mișcarea artistică manieristă a școlii venețiene, pe care a influențat-o și el în mod semnificativ, marcând trecerea spre curentul manierist apărut în perioada de maturitate a Renașterii. Contemporanii săi au admirat și au criticat atât viteza cu care a pictat, cât și îndrăzneala fără precedent a penelului său.  Pentru energia sa fenomenală în pictură, a fost numit Il Furioso (Furiosul) sau Il terribile, așa cum l-a numit Vasari pentru caracterul său puternic și pentru utilizarea dramatică a perspectivei în stilul manierist și a luminii, ceea ce l-a făcut să fie considerat precursorul artei baroce. Opera lui se caracterizează și prin figurile musculoase și gesturile dramatice. © CCC

Cu ajutorul hârtiei de calc îmi transfer desenul pe lemn și desenez pe acesta. ​© CCC

Poți picta o floare, dar cum poți simți parfumul? Proverb italian © CCC

Este un fapt curios că odată cu „Alice în Țara Oglinzilor” facultatea de a face ilustrații de carte s-a îndepărtat de mine... De atunci nu am mai făcut nimic în această direcţie. (Viața și scrisorile lui Lewis Carroll de Stuart Dodgson Collingwood, 1898) © CCC

Ieşi în lumina soarelui şi fii fericit cu ceea ce vezi... Pictura este completă în distragerea atenţiei. Nu cunosc nimic care, fără a obosi corpul, să absoarbă mai complet mintea. © CCC

Aceste crochiuri, care se nasc într-o clipă în febra inspiraţiei, exprimă ideea autorului lor în câteva linii, în timp ce, pe de altă parte, prea mult efort şi sârguinţă slăbesc uneori vitalitatea şi puterile celor care nu ştiu niciodată când să se oprească. © CCC