Nimeni nu iubește totul la fel de mult ca mine: arta, muzica, pictura, cărțile, oamenii, rochiile, luxul, zgomotul, liniștea, râsul, tristețea, melancolia, glumele, dragostea, frigul, soarele, toate anotimpurile și vremea, câmpiile Rusiei, munții de deasupra orașului Napoli, zăpezile iernii, ploile toamnei, nebuniile primăverii, zilele liniștite de vară și nopțile sclipind de stele.
(Jurnal)
© CCC
Cât de scurtă este viața; ce trist să trăiești atât de puțin! Cât de mult sunt de compătimit femeile! Cel puțin bărbații sunt liberi. Au libertate absolută în viața obișnuită – libertatea de a pleca și de a veni, de a ieși, de a lua masa la un cabaret sau acasă, de a merge în parc sau la o cafenea. A avea libertate înseamnă jumătate din bătălia în dezvoltarea talentului și reprezintă trei sferturi din fericirea obișnuită. Dar vei întreba: „Femeie superioară ce ești, de ce nu îți iei această libertate pentru tine?” Este imposibil, pentru că o tânără femeie drăguță care se emancipează astfel se pune pe lista neagră; ea devine singulară, discutată, criticată și cenzurată. Și, în consecință, este mai puțin liberă decât atunci când respectă acele obiceiuri idioate. Așa că nu e nimic de făcut decât să regret sexul meu și să mă întorc la visele mele din Italia și Spania: copaci gigantici, cer senin, ape curgătoare, oleandri, trandafiri, soare, umbră, pace, liniște, armonie, poezie, inspirație.
© CCC
Admiratia este suprema bucurie a intelegerii.
Admira energia cuplurilor care vizitau Veneţia forfotind ca insectele.
(Marea întorsătură)
© CCC
Eu am de ce s-o admir pe mama, nu doar pe intelectuala care a fost, dar si pe eroina care a devenit in inchisoare, refuzand cu pretul vietii sa dea Securitatii armele (o scrisoare catre mine) pentru a ma santaja. Atunci si acolo, mama m-a nascut a doua oara. Dupa ce-mi daduse viata, mi-a dat si libertatea sa ma comport dupa firea mea, fara a avea de ales intre sinucidere sau a deveni unealta "lor".
Exista in oameni mai multe lucruri de admirat decat de dispretuit.
Admiratia indica limita cunostintelor noastre si dovedeste adesea mai putin perfectiunea lucrurilor decat imperfectiunea spiritului nostru
Două lucruri îmi umplu sufletul de admirație și de temeri nesfârșite: cerul înstelat de deasupra mea și legea morală din mine.
(Critica rațiunii pure, 1770-1781)
Admiratia este un sentiment pe care il simtim atunci cand ne privim intr-o oglinda.
© CCC
Doua lucruri umplu sufletul cu vesnic noua si adanca admiratie si veneratie cu cat mai des si mai staruitor gandirea umana se indreapta spre ele: cerul instelat deasupra mea si legea morala in mine.
(Critica rațiunii practice)
Nu am omis vreuna dintre acțiunile mele sau vreunul dintre gândurile mele în acest jurnal. Sunt adevărate și firești ca sufletele înaintea lui Dumnezeu.
(Jurnal)
© CCC
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.