Citate de Anton P. Cehov

Daca vi se oferă o cafea, nu cautati in ea bere.

Nepasarea e paralizia sufletului, e moarte prematura.

Nici o filozofie nu ma poate impaca cu gandul mortii, pe care o consider ca o pravalire in neant. Vreau sa traiesc!

Viata adevarata a fiecarui individ e o taina, si poate de aceea oamenii civilizati se ingrijesc cu atata infrigurare de pastrarea secretelor personale.

Vrabiei i se pare ca puiul ei nu ciripeste, ci canta ne­spus de frumos.

O educatie buna nu te impiedica sa versi sosul pe fata de masa, dar te opreste sa observi greseala daca o face altul.

Putea sa filosofeze despre dragoste, dar nu era in stare sa iubeasca.

Viata nu trebuie aratata asa cum este, ci asa cum o vezi in vis.

In om moare doar ceea ce poate fi perceptibil celor cinci simturi, iar ceea ce se afla in afara acestor simturi, poate ceva imens, cu neputinta de inchipuit, ramane viu.

E mai bine sa mori din pricina prostilor decat sa fii laudat de ei.

A nu intelege nu inseamna a contesta.

Sta fara indoiala in firea lucrurilor ca in orice domeniu oamenii care se consacra unei idei sa se caracterizeze printr-o sensibilitate peste masura de ascutita.

Servitorul netrebnic nu ştie nici să se bucure de mulțumirea stăpânilor săi, nici să le împărtăşeasă durerea când ei sunt nefericiţi. (Elena, 412)

Urcati-va, urcati-va pe scara pe care toata lumea o numeste civilizatie, progres, cultura, urcati-va, va indemn din inima; dar unde o sa ajungeti? Asta, drept sa va spun, nu stiu. De dragul acestei scari merita totusi sa traiesti.

Moartea este ingrozitoare, dar si mai groaznic ar fi gandul ca vei trai vesnic si nu vei muri niciodata.

Adevarul si frumusetea nu pier, ele fac parte din esenta vietii omenesti si a intregii firi.

S-ar putea ca dispozitia noastra sufleteasca, atunci cand suntem indragostiti, sa ne fie tocmai starea normala.

Am patruzeci şi şapte de ani. Până acum un an m-am străduit, ca şi voi, să-mi întunec într-adins vederea cu scolastica asta a voastră şi să nu-mi dau seama de viaţa adevărată — şi credeam că fac bine. Acum însă dac-aţi şti! Nu dorm nopţi de-a rândul de ciudă şi de mânie, gândind ce prosteşte mi-am pierdut timpul, când aş fi putut avea tot ce nu-mi mai îngăduie acum bătrâneţea să am! (Unchiul Vanea)