Nu spun că alte limbi, alte vorbiri nu ar fi minunate și frumoase. Dar atât de proprie, atât de familiară, atât de intimă îmi este limba în care m-am născut, încît nu o pot considera altfel decît iarbă. Noi, de fapt, avem două părți coincidente; o dată este patria de pământ și de piatră și încă odată este numele patriei de pământ și de piatră. Numele patriei este tot patrie. O patrie fără de nume nu este o patrie. Limba română este patria mea. De aceea, pentru mine, muntele munte se zice, de aceea, pentru mine iarba iarbă se spune, de aceea, pentru mine, izvorul izvorăște, de aceea, pentru mine, viața se trăiește.
Limbajul este cel care dezbină.
(Interviu cu Catherine Argand, febr. 1998)
© CCC
Exista oare ceva mai frumos pentru un popor decat limba stramosilor sai?
Cu cât mă gândesc mai mult la limbaj, cu atât mă uimește mai mult faptul că oamenii se înțeleg unii pe alții.
© CCC
Limba romana e patria mea.
Nu este permis să fii în mass-media şi să nu ştii limba ta. Sunt nişte greşeli de gramatică, afară de cuvinte care sunt folosite total aiurea. E o molimă, ferească Dumnezeu!
Tăcerea este pentru urechi ceea ce este noaptea pentru ochi.
(Ura pentru muzică)
© CCC
Înfrângerea vine din tine însuți. În lumea exterioară, nu există nicio înfrângere. Natura, cerul, noaptea, ploaia, vântul sunt doar un lung triumf orb.
© CCC
Îmi amintesc ce-a spus Emerson [Ralph Waldo Emerson]: limbajul este poezie fosilă. El a spus că fiecare cuvânt este o metaforă. Puteți verifica acest lucru căutând un cuvânt în dicționar.
(Borges despre Borges. Convorbiri cu Borges la 80 de ani)
© CCC
A vorbi despre limba in care gandesti este ca o sarbatoare.
Cât despre limbă, instrument al comunicării, ce putem spune decât că ea constituie ritmul și tonalitatea particulară a operei de artă care este cartea. Dar ştiu că din nefericire vorbesc degeaba. Frumoasa noastră limbă, atât de bogată, atât de nobil mlădiată de marile talente, de la Eminescu, la Arghezi, Blaga, lon Barbu şi până la Nichita Stănescu, loan Alexandru (ca să nu-i numesc decât pe cei mari), trece printr-un grav proces de degradare care pare şi ireversibil. După câte noutăţl citesc şi aud cu tristeţe, imi dau seama tot mai clar de generalitatea fenomenului, încurajat de „prestaţiile lingvistice" ale presei şi televiziunii, care sărăcesc, slăbesc şi vulgarizează limba. Și fenomenul cel mai periculos este că nimeni nu mai citeşte. În schimb, se scrie!! Dar cu ce conştiinţă scriitoricească? Nu se mai ştie...
Aceasta frontiera extrema a limbajului, unde cuvantul este lacasul fiintei.
© CCC
Nu noi suntem stapanii limbii, ci limba e stapana noastra.
Italiana este limba cântecului. Germana este bună pentru filozofie și engleza pentru poezie. Franceza este cea mai bună pentru precizie pentru că este riguroasă.
© CCC
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.