Citate de Antonio Machado

Drumul se face mergând. (Călătorul) ©  CCC

Plecările şi reîntoarcerile tale, Toate plecările, de ani întregi, superbe, triumfale, Aceeaşi frunte rea, mănuşa sfâşiată în prag „Adio, domnul meu!” – un zâmbet vag – Dispreţ, compătimire şi mustrări, Aceleaşi lungi plecări O viaţă nouă, în sfârşit cu marea dezrobire Un albatros, un fulger în nemărginire… Şi-aceleaşi reîntoarceri calme, resemnate: Surâsuri de martiră şi priviri iluminate Şi renunţări (vai, toate-s în zadar!), Priviri furişe de copil ştrengar Şi o mare milă pentru cel pe care l-ai lăsat, Iertare creştinească celui vinovat, Elanuri mistice cum nu se mai găsesc, O pagină sublimă de roman rusesc. Cum le cunosc aceste tragedii banale Plecările şi reîntoarcerile tale! (Plecările şi reîntoarcerile tale)

Plecare: Dintotdeauna, sunt pe punctul de a pleca. Dar nu-mi place sa plec. Acest lucru ma nelinisteste. (Sylvie Vartan de la A la Z: P de la Plecare) © CCC

A venit primavara: cum, nimeni nu stie. (Cantece noi) © CCC

Adevărul este ceea ce este și va rămâne adevărat chiar dacă credem contrariul. ©  CCC

Nu este niciodată prea târziu să pleci. (Deșertul tătarilor) © CCC

Orele noastre sunt minute când sperăm să ştim, şi secole când ştim ce se poate învăţa. ©  CCC

Mințim mai mult decât este necesar din lipsă de imaginație: chiar și adevărul este inventat. ©  CCC

Oamenii care s-au întors mereu de la ceva sunt cei care nu au plecat niciodată nicăieri. Pentru că a pleca e deja mult. De întors - nimeni nu s-a întors! ©  CCC

In unele priviri sunt mai multe plecari decat pe cheiul unui port.

Când nu ai nimic, cel mai bine este să pleci. (Familia Malavoglia) © CCC

A pleca inseamna a muri putin, dar a muri inseamna a pleca mult. Partir, c'est mourir un peu, mais mourir, c'est partir beaucoup. © CCC

Să întrebi ceea ce ştii, Nu trebuie să-ţi pierzi timpul. Și la întrebări fără răspuns, Cine ţi-ar putea răspunde. ©  CCC

Cel mai bun dintre cei mai buni este cel care ştie că în viaţă totul este o chestiune de măsură; puţin mai mult, puţin mai puţin. ©  CCC

De-abia plecaseşi. Te-am rugat să pleci. Te urmăream de-a lungul molatecii poteci, Pân-ai pierit, la capăt, prin trifoi. Nu te-ai uitat o dată înapoi!   Ţi-as fi făcut un semn, după plecare, Dar ce-i un semn din umbră-n depărtare?   Voiam să pleci, voiam şi să rămâi. Ai ascultat de gândul ce-l dintâi. Nu te oprise gândul fără glas. De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi rămas?

Ah, vraja ideilor si a lucrurilor spuse numai pe jumatate, a plecarilor fara itinerar, a revelatiilor neasteptate, a intalnirilor fortuite, a ruinelor scaldate de luna, a crampeielor de statui (cate sugestii, Dumnezeule, cate sugestii) si a metaforelor atat de frumoase de-ti vine sa inchizi ochii si s-asculti in tine o muzica ciudata ca o incantatie imprumutata de la amurg!

Dacă trebuie să plec, să nu îți amintești de mine după ceea ce am făcut sau am spus. (traducere CCC - Copyright ©2021)

Călătorule, drum nu există. Drumul se face din urmele pe care le laşi. Călătorule, drum nu există, drumul se face mergînd. Şi cînd priveşti înapoi, vezi cărarea pe care nu trebuie s-o mai baţi niciodată Călătorule, drum nu există, numai brazde pe mare. Totul trece şi totul rămîne, dar rostul nostru e să trecem, să trecem făcînd drumuri, drumuri pe mare. (Călătorul)

Cel care pentru țară se trudește Ușor de ea nu se lipsește. Dar cine-n stare nu-i, a-i fi folositor, Aceluia-n străini plecarea-i o ispită: Fiind străin, aici, nu-i luat peste picior Și nefacând nimic, pe nimeni nu irită!

Omul este, prin natura sa, un animal paradoxal, un animal absurd care are nevoie de logică. Din nimic a creat lumea şi apoi lucrarea lui s-a încheiat. Şi apoi și-a zis: "În sfârșit, ştiu secretul: totul e deșertăciune." ©  CCC