Mâhnită-i toată carnea, iar cărţile, citite.
Să fug! să fug aiurea! Sunt păsări fericite
Să zboare între ceruri şi spume neperechi!
Nimic, nici oglindite-n priviri grădini prea-vechi
în calea unei inimi care închină mării
O, nopţi! nici ocrotite, de răul călimării,
Foi, goale,-n clar de lampă, de către propriul alb
Nici tânăra femeie, la sân cu prunc rozalb.
Tot am să plec! Fregată,-n tresalt de mari pavoaze,
Sus ancora spre darnici atoli şi blânde oaze!
Un greu Plictis, în care speranţe crude gem,
Mai crede-n bun-rămasul batistelor, suprem!
Şi, ispitind furtuna, înaltele catarge
Sunt, poate, dintre-acelea ce vântul le va sparge
Fără catarge, fără, pierduţi la antipozi...
Dar, inimă, ascultă-i cum cântă, pe matrozi!
(Briză marină)
Traducere: Şerban Foarţă
Imi plac aceste clipe furate ale diminetii cand casa este cufundata in liniste, iar eu, singura treaza, stau la masa in fata cestii mele de cafea, in timp ce primele raze de soare lumineaza biblioteca. Imi ridic privirea si intalnesc zambetul tuturor celor pe care ii iubesc. Fotografiile lor ma privesc, imi zambesc. Ei sunt martorii tacuti ai zilelor fericite cand tu erai acolo, in viata, si multumita alaturi de noi.
Pentru o clipa, ma surprind cu speranta de a-ti auzi pasii, ca usa sa se deschida, ca tu sa apari, dar nu e decat liniste, tu nu vei veni, tu nu vei mai veni si aceasta evidenta imi strapunge inima. Vorbesc cu tine si sper in zadar; nu ma pot vindeca de absenta ta, mama; nu pot, nu pot. Ne-am iubit atat de mult...
(Mama…)
© CCC
A pleca inseamna a muri putin, dar a muri inseamna a pleca mult.
Partir, c'est mourir un peu, mais mourir, c'est partir beaucoup.
© CCC
De-abia plecaseşi. Te-am rugat să pleci.
Te urmăream de-a lungul molatecii poteci,
Pân-ai pierit, la capăt, prin trifoi.
Nu te-ai uitat o dată înapoi!
Ţi-as fi făcut un semn, după plecare,
Dar ce-i un semn din umbră-n depărtare?
Voiam să pleci, voiam şi să rămâi.
Ai ascultat de gândul ce-l dintâi.
Nu te oprise gândul fără glas.
De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi rămas?
Week-end: Delicios. Visez la o casuta langa un lac de munte; acesta este week-end-ul meu ideal.
(Sylvie Vartan de la A la Z: W de la Week-end)
© CCC
Kimono: În anii 1960, eram singura femeie și singura europeancă ce se îmbarca în avioanele cu destinația în Japonia. Ți se oferea un kimono de îndată ce pășeai la bord. Vremurile s-au schimbat...! (Râde). Am o întreagă colecție. Cele de mătase sunt minunate, dar am o preferință pentru cele din bumbac. Întotdeauna am unul în valizele mele, la fel și în cabina mea. Când ies din scenă, îmi place să-l port înainte de a-mi primi invitații.
(Sylvie Vartan de la A la Z: K de la Kimono)
© CCC
Teatru: Am visat dintotdeauna la el si acum, spre marea mea bucurie, sunt pe scena in fiecare seara.
(Sylvie Vartan de la A la Z: T de la Teatru)
© CCC
Avion: Acesta este a treia mea casa, dupa Paris si Los Angeles. Am facut de multe ori inconjurul lumii. Eu am micile mele tabieturi: pledul meu, perna mea si chiar farfurioarele mele, pe care le port cu mine. Muffin (Briosa), bichonul meu de 4 ani, a capatat, de asemenea, un obicei. Atunci cand ma vede facandu-mi valizele, sare in geanta ei: "Mai presus de toate, nu ma uita!" Anul acesta este prima data cand raman mai mult de patru luni la rand in acelasi loc. (Paris). Ma simt bine. In același timp, faptul de a nu mai pleca ma nelinisteste enorm. Sunt prea obisnuita sa plec si sa vin. A te fixa intr-un loc inseamna ca s-a terminat, ca te opresti. Inseamna sfarsitul.
(Sylvie Vartan de la A la Z: A de la Avion)
© CCC
Bine, dar nu-l pot lăsa să plece! strigă inima ei, dând la o parte vechiul procedeu şi începând să simtă durerea. "Trebuie să existe o cale!
(Pe aripile vântului)
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.