Citate de Benjamin Constant

Foarte ciudat! Sunt împărţită între tot felul de gânduri, după direcţia pe care ar putea-o urma viaţa mea de acum încolo. La neputinţele fizice am şi fost supusă. Se şi vede. La cele intelectuale, hm! încă lucrurile, hî! merg destul de bine. La cele spirituale văd că se produc o sporire şi o intensificare. Nu pot să spun ciudată, pentru că dacă aş spune aşa, ar însemna că nu mi-e apropiată, mi-e foarte apropiată şi-mi dă o mare bucurie lăuntrică. Simt din ce în ce mai mult nevoia înălţării către Cele de Sus. Către patria noastră cea adevărată. Şi cu atât mai mult mă simt atrasă către Cele de Sus cu cât împrejurul nostru parcă apare sau se construieşte altă lume decât cea în care m-am născut şi am trăit. Este vorba de o lume secularizată, în care spiritul, din nefericire, e pe cale să dispară, intelectul este în pericol din pricina părăsirii cărţii, a lecturii; oamenii fiind tentaţi de televizor, şi ceea ce pe vremuri era considerat necuviincios sau, cum spunea Noica, «erau lucruri care nu se cădeau făcute», devin legiferate, atunci înţelegeţi că mi-e din ce în ce mai greu să trăiesc aici. Şi de aceea simt, probabil, nevoia acestui recul de natură spirituală.

Sunt prea sceptic ca să nu cred. © CCC

Războiul și comerțul sunt doar două mijloace diferite de a atinge același scop: acela de a poseda ceea ce dorești. © CCC

De îndată ce un om are ceea ce este necesar, nu are nevoie decât de o înălţare a sufletului pentru a se lipsi de ceea ce este de prisos. (Principiile politicii) © CCC

Numai inima își poate pleda cauza. (Adolphe) © CCC

Fiecare individ are în interiorul său o coaliţie, adică un război civil. Moartea este marele pacificator. © CCC

Voi fi mereu prietenul tău, mereu te voi iubi cu cea mai profundă afecţiune. Acei doi ani de relaţie nu vor dispărea niciodată din memoria mea; vor fi pentru totdeauna cea mai frumosă perioadă din viaţa mea. Dar dragostea, vezi tu, acest extaz al simţurilor, această beţie involuntară, această uitare a tuturor intereselor şi a tuturor îndatoririlor, nu o mai am. © CCC

Anticii găseau mai multe bucurii în existența lor publică, și mai puține în existența privată: în consecință, atunci când sacrificau libertatea individuală libertății politice, ei sacrificau mai puțin pentru mai mult. Aproape toate bucuriile modernilor se află în existența lor privată. Imitându-i pe antici, modernii ar sacrifica deci mai mult pentru a obține mai puțin.

Din noaptea vecinicei uitări, În care toate curg, A vieţii noastre desmierdări Şi raze din amurg De unde nu mai străbătu Nimic din ce-au apus – Aş vrea odată-n viaţă tu Să te înalţi în sus. (Din noaptea)

Impozitarea excesivă duce la subminarea justiției, la deteriorarea moravurilor, la distrugerea libertății individuale. (Principiile politicii) © CCC

Luminile nu fac decât să ne lumineze calea; dar ele nicidecum nu dau oamenilor puterea de a o şi străbate.

Trebuie să decizi, să acţionezi şi să taci. (Jurnal intim) © CCC

Sentimentele pe care le simulăm, ajungem să le simțim. (Adolphe) © CCC

Mamă bună! Nu mă abandonezi, nici măcar în vise. (Diavolul îndrăgostit) © CCC

Oamenii care par a fi duri sunt, de fapt, mult mai sensibili decât cei care sunt lăudaţi pentru sensibilitatea lor ostentativă. Ei devin duri pentru că sensibilitatea lor, fiind adevărată, îi face să sufere. (Jurnal intim) © CCC