Citate de Alain-Fournier

Moartea, oricum ai privi-o, e o tagada, o injurie a inteligentei, nobila mireasma a pamantului ganditor.

Ca moartea ne face sa pierim in intregime e tot ce se poate. Nu sunt eu acela care o sa va contrazic. In cazul acesta insa n-avem de ce sa ne temem de dansa. Sunt, ea nu este; este, eu nu mai sunt. Dar daca, lovindu-ne, ne lasa totusi sa subzistam, fiti siguri atunci ca ne vom regasi pe lumea cealalta aidoma la fel cum am fost aici pe pamant. Amarnica pacaleala. Parca anume facuta sa ne strice de mai inainte toate notiunile noastre despre noi si despre iad. Ea ne rapeste orice speranta, fiindca tot ceea ce omul doreste mai mult e sa fie altul decat ce a fost. Visul asta ne e mereu interzis.

Nu se moare de bătrâneţe, ci de boală.

Da, e rău să mori, căci, dacă nu ar fi fost o nenorocire, zeii ar fi murit şi ei. (Fragmente)

Iubirea, ca un vertij, ca un sacrificiu și ca ultimul cuvânt din toate. (Scrisoare către Jacques Rivière) © CCC

Ești tânăr să vorbești despre moarte, spuse împăratul, uitându-se la bufon. Învață mai degrabă să trăiești, să te bucuri de darurile oferite de un zeu atât de risipitor și necunoscut: căldura soarelui, răcoarea mării la amiază, mirosul pădurii seara, caii galopând peste câmpie. Ești bogat pentru că ești în viață. Chiar și nefericirea este încă viață. Învață să iubești și să te bucuri și, de asemenea, învață să suferi. Și, când va veni timpul, vei învăța să mori. (Gloria imperiului: un roman, o istorie) © CCC

Uite-aşa ţi se face dor de moarte. Ca să nu mai vezi, să nu mai auzi.

Inainte de a ma naste, am fost o vesnicie intreaga ”nimic”. De ce ma tem acum de aceeasi ”inexistenta” cu care am avut o vesnicie timp sa ma obisnuiesc si-n care am fost deja? Nu inteleg.

Sinuciderea nu este un eroism: este o lasitate. Eroii adevarati indura viata asa cum e. Ei se revolta, ei plang, ei lupta pentru a o imbunatati, dar nu dezerteaza.

Crisalida se sfarama cand zboara fluturele. De ce te-ai plange, ca de la tine, nimicindu-te, a plecat libera in lume ideea pe care ai hranit-o din insasi fiinta ta.

Ce-i dincolo nu-mi pricinuieste griji, De sfarmi aceasta lume in ruine, cealalta poate sa se nasca dupa mine. Din ast pamant imi izvoraste bucuria si acesta-i soarele ce-mi lumineaza suferinta. De voi putea sa ma despart de lumea-aceasta, intample-se atunci orice, urmeze nefiinta, nu voi sa mai aud nimic, daca si dincolo e ura si iubire, daca si-n celelalte sfere exist-un-nalt si un adanc ca-n asta Fire.

Oamenii se zbuciuma din pricina ca se tem de moarte.

De la tine aștept toată puterea mea, toată virtutea mea, toată îndrăzneala mea, tot disprețul meu pentru moarte. (Scrisoare către Pauline Casimir Perier) © CCC

Trecutul nu se poate naște din nou. (Marele Meaulnes / Cărarea pierdută)

Faptul ca toate vietile de pe pamant se sfarsesc cu moartea nu dovedeste ca moartea e tinta vietii.

Iată fericirea, iată ce ai căutat de-a lungul tinereții tale, iată fata care era la capătul tuturor viselor tale! (Marele Meaulnes) © CCC

Ceea ce îmi place la tine sunt amintirile mele. (Marele Meaulnes) © CCC

E o mangaiere de a muri cu nume bun.

Limita dintre viaţă şi moarte se numeşte tăcere.

Cele mai frumoase zile din viaţa mea au fost cele în care m-am gândit la tine cu cea mai mare înflăcărare. (Scrisoare către Yvonne de Vaugrigneuse (Yvonne de Quiévrecourt)) © CCC