Citate de Alain-Fournier

Fericirea este o înaintare continuă a dorinței, de la un obiect la altul, obținerea primului fiind totuși doar calea care duce către al doilea. Thomas Hobbes, Leviatanul (1651) Fragmentul descrie viziunea lui Hobbes despre fericire/beatitudine (felicitas), pe care  o definește nu ca pe o stare de satisfacție statică, ci ca pe un proces dinamic și continuu. Respingerea scopului suprem: Hobbes se opune filosofilor antici (precum Aristotel) care credeau într-un Summum Bonum (cel mai mare bine) sau într-un punct final de liniște a minții. Dorința ca motor al vieții: pentru Hobbes, a trăi înseamnă a dori. El afirmă că o persoană ale cărei dorințe s-au sfârșit nu mai poate trăi, la fel cum nu poate trăi cineva ale cărui simțuri s-au oprit. Mecanismul succesului: fericirea constă în succesul constant în atingerea obiectivelor succesive. Obținerea primului obiect nu este scopul final, ci doar o etapă necesară („calea”) pentru a securiza și a atinge dorința următoare. Puterea: această căutare neîncetată duce la ceea ce Hobbes numește o „înclinație generală a întregii omeniri”, o dorință perpetuă și neliniștită de putere după putere, care încetează doar la trecerea în neființă. © CCC

Dintre toţi cei consideraţi fericiţi, nici unul nu este. © CCC

Sunt fericiri in care nu mai crezi. Ele vin ca o lovitura de trasnet si te mistuie.

Când suntem forțați să renunțăm la ceea ce ne-ar fi putut face fericiți pe pământ, nu ne rămâne decât să ne consolăm făcându-i pe alții la fel de fericiți. (Matilda, 1841) © CCC

Dar ceea ce îmi place cel mai mult la tine este că nu eşti doar un profesor, care încearcă să explice lucrurile, ci le arăţi, le faci să se vadă, şi pentru asta devii poet şi vizionar. (Scrisoare către Charles Péguy) © CCC

...Simplul fapt de a visa este foarte important. Vă doresc vise care să nu se mai sfârșească și dorința înversunată de a realiza câteva dintre ele. Vă doresc să iubiți ce trebuie iubit și să uitați ce trebuie uitat. Vă doresc pasiuni, vă doresc tăceri. Vă doresc cântece de păsări când vă treziți, râsete de copii. Vă doresc să respectați faptul că ceilalți sunt diferiți, pentru că meritul și valoarea fiecăruia trebuie adesea descoperite. Vă doresc să rezistati impasului, indiferenței, trăsăturilor negative ale timpului nostru. Vă doresc să nu renunțați niciodată la căutare, la aventură, la viață, la dragoste, căci viața este o aventură magnifică și nici un om rezonabil nu trebuie să renunțe la acestea fără a duce o bătălie crâncenă. Și, mai ales, vă doresc să fiți voi înșivă, să fiți mândri de voi și fericiți, pentru că fericirea este adevăratul nostru destin. Urăile lui Jacques Brel: despre vise, viață și fericire  (1 ianuarie 1968, radio Europe 1, Franta) © CCC   Published on: Feb 2, 2014

Daca nu putem fi fericiti, greseala e de obicei in noi insine.

Fericirea ta este darul vointei tale.

A visa, asta-i fericirea; a astepta, asta-i viata.

Nu lasati pe nimeni sa vina la voi si sa plece fara a fi mai fericit. © CCC

Cea mai pură fericire a lumii include un presentiment de suferință. (Evreul rătăcitor, 1836)

Cu cat esti mai fericit, cu atat dai mai putina atentie fericirii.

Fericirea nu e un lux, ea e in interiorul nostru impotriva vointei noastre.

Nu este fericit cel care nu se crede astfel.

Omul care se crede fericit, chiar este fericit.

Iată fericirea, iată ce ai căutat de-a lungul tinereții tale, iată fata care era la capătul tuturor viselor tale! (Marele Meaulnes) © CCC

Esti fericit?... Cine, punandu-si sau punandu-i-se aceasta intrebare, n-a intrezarit surasul indoielii? Simtirea omeneasca, deprinsa fiind prea mult cu suferinte, ajunge uneori la aceasta stare de a nu-si mai putea lamuri senzatia fericirii.

E mult mai usor sa promiti fericirea decat sa o dai.

Daca vrei sa fii fericit, roaga pe zei sa nu ti se realizeze ceva din cele dorite.

Sînt mai bogat decît confraţii mei scriitori, care-s numai literaţi, – ceea ce e o bogăţie imensă – dar n-au, ca mine, acelaşi acces la grădinile paradiziace ale artei, acces care-ţi creşte fiinţa cu fiecare nouă experienţă artistică, cu fiecare nouă descoperire ce faci, în domeniul ştiinţei inefabile de a spune ceea ce nu se poate cuprinde în nicio formulă, ceea ce necesită, cu fiecare nou efort de a spune, crearea limbajului adecvat. Sînt un om sortit de destin să-mi aflu fericirea prin facultatea de a-mi revărsa în suflet toţi artiştii lumii. Şi tuturor artiştilor acestei ţări le pot mulţumi că sînt aşa cum sînt, dacă a fi aşa cum eşti te poate mulţumi! (Interviu realizat de Mariana Filimon, în revista „Ateneu”, martie 1978).