Acordam cu atat mai multa valoare lucrurilor, cu cat dorinta noastra de a le avea creste: daca ,,valorile morale" au ajuns sa fie cele mai inalte valori, aceasta dovedeste ca idealul moral a ramas si cel mai neimplinit.
Orice om are în el dubla nostalgie a superiorităţii intelectuale și a purităţii morale. În orice spirit două aripi tind să se deschidă: geniul și sfinţenia.
(Așa grăit-a Zarathustra, 1883-1885)
A pretui valoarea unui om in functie de folosul sau, pagubele pe care le aduce celorlalti oameni, precum si de cat îi costa pe altii existenta lui: acest mod de a vedea lucrurile inseamna tot atat de mult si tot atat de putin ca faptul de a aprecia o opera de arta numai dupa defectele ei. Valoarea unui om in sine este subapreciata, aproape trecuta cu vederea, aproape contestata.
Și ceea ce numiţi lume, trebuie să începeți s-o creați: gândirea voastră, imaginaţia voastră, voința voastră, dragostea voastră trebuie să devină această lume.
(Așa grăit-a Zarathustra, 1883-1885)
Mi-e teama de tine cand esti langa mine; te iubesc cand esti departe de mine; fuga ta ma atrage, cantarile tale ma opresc locului: sufar, dar pentru tine, ce n-as suferi eu bucuros!
În jurul eroului, totul devine tragedie, în jurul semizeului, totul, dramă satirică, iar în jurul lui Dumnezeu, totul devine – ce? Poate că “lume?”
(Dincolo de bine și de rău, 1886)