Citate de Alexander Pope

E suficient să eclipsezi o carte cu note şi observaţii pentru a dobândi titlul de om de litere. (Dunciada) © CCC

Este foarte imprudent sa-i critici pe altii cand esti pe punctul de a te expune tu insuti criticii.

Cartile sunt albinele care duc polenul insufletitor de la o minte la alta.

Deschide cartea la pagina 99 şi citeşte, şi calitatea întregii cărți ți se va dezvălui. © CCC

Ce rost are scoarţa cărţii dacă conţinutu-i gol. Proverb german

Când scriu o carte, îmi doresc mai presus de toate ca cititorul să se distreze. Am o scrisoare de la Jean Anouilh care îmi spune: „Am râs singur când am citit cartea ta!”. Asta mă face fericit! Acest gen de literatură este descurajat pentru că literatura „Trebuie să fie serioasă”. Ei bine, păcat. Veselia este cel mai important lucru în viață. Poți spune cele mai rele povești așa... © CCC

Exista laude care sunt critici. Aproape toate criticile sunt laude.

Nu mi se pare nimic mai interesant, mai atrăgător ca o colecţie de foi tipărite, făţuite, aranjate în grup sub forma unui volum şi care cuprinde toată viaţa de inimă şi de minte a unui om de elită. E ca o condensare a parfumului tot dintr-o floare într-o pastilă sau într-o picătură...

Știți cine sunt criticii? Oameni care au eșuat în literatură și artă. (Lothair) © CCC

Niciodată nu avem timp să ne scriem opera de o viaţă într-o singură viaţă. Rămîne întotdeauna o pagină, arma albă cu care ne ucide întunericul.

Cartea este asemenea unei grădini pe care o poți purta într-un buzunar. Proverb chinez

Spune-mi ce cărţi citeşti, ca să-ţi spun ce preţuieşti. Proverb românesc

Critica sa fie si amara, numai sa fie dreapta.

Cartea este cel mai bun medicament social. © CCC

M-am întrebat de multe ori de ce păstrez cărţi care doar într-un viitor anterior m-ar fi  putut salva, care stau deoparte de itinerarele cele mai obişnuite, pe care le-am citit o singură dată  şi ale căror pagini vor mai sta închise mulţi ani. Poate pe vecie! (…) Deseori e mai dificil să te descotoroseşti de o carte decât s-o obţii. Ele se ţin scai de noi, graţie unui pact de necesitate şi de uitare, ca şi cum ar fi fost martorii unui moment din viaţa noastră, la care nu ne mai întoarcem. Dar câtă vreme rămân acolo credem că le adunăm. Am văzut că mulţi notează ziua, luna şi anul când le-au citit; trasează un calendar discret. Alţii, înainte de a le împrumuta, îşi scriu numele pe prima pagină, îşi notează într-o agendă persoana şi data. Am văzut volume ştampilate, ca acelea din bibliotecile publice, sau având o carte de vizită a proprietarului strecutată în interior. Nimeni nu vrea să rătăcească o carte. Preferăm să pierdem un inel, un ceas, umbrela dar nu cartea ale cărei pagini nu le vom mai citi, dar care păstrează în sonoritatea titlului ei, o veche şi, poate, pierdută emoţie. (Casa de hârtie)

De carte trebuie sa te apropii ca de o iubita. Nu trebuie s-o citesti decat atunci cand ti-e dor de ea. Cititul in momente nepotrivite este infructuos. De aceea, daca prin natura sa cititorul este instabil, trebuie sa citeasca mai multe carti deodata. Pe fiecare la timpul sau. Sa fie poligam. Nimic nu te reconforteaza mai mult, dupa o munca intelectuala intensa, decat o alta munca intelectuala intensa.

Dorința de a critica devine din ce în ce mai mică pe măsură ce caracterul se dezvoltă. Este semnul unui caracter bun să nu fii niciodată critic și să menționezi, doar rareori, greșelile altora. Un caracter puternic nu se opune răului, ci își folosește puterea pentru a construi binele. Se știe că atunci când lumina devine puternică, întunericul va dispărea de la sine. © CCC

Natura si legile naturii stateau ascunse in noapte, Dumnezeu a spus: „Sa fie Newton!” Si totul s-a luminat!

A face escale în arhipelaguri livrești.

Criticul trebuie sa fie un raportor al umanitatii, iar nu un reporter al realitatii.