A crezut necontenit că e fericită. Prima oara în copilărie, când, găsind în parc un băiat necunoscut, l-a luat acasă cu gândul să-l păstreze numai pentru ea, ca jucărie. S-a înșelat, nu era fericirea, era numai un pas spre aceasta: prietenia. A doua oară, când, luând pe cineva drept altcineva, s-a căsătorit. Nu era fericirea: era o greșeală care i-a adus milă, tristețe și singurătate. A treia oară, când s-a lăsat iubită, ca să-și dovedească doar ei că este tânără, liberă și... fericită. Nu era: propriul trup îi devenise străin. Și apoi, la un moment dat, a știut sigur că nu se mai înșală. Nu l-a crezut pe el atunci când i-a spus că fericirea e ca aerul, n-o simți. Ca toate femeile, a simțit-o: o nouă viață în viața lor și în trupul ei.
(Cartea fericirii)
Daca vrei sa fii fericit, roaga pe zei sa nu ti se realizeze ceva din cele dorite.
Oameni diferiti cauta fericirea in moduri diferite si pe cai diferite, si isi fac asadar diferite moduri de viata si forme de guvernare.
Nu exista nici fericire, nici nenorocire in lume; exista doar compararea unei stari cu cealalta, si atata tot. Doar cel care a simtit nefericirea cea mai cumplita e in stare sa simta cea mai mare fericire. Ca sa-ti dai seama cat de bine este sa traiesti, trebuie sa fi dorit sa mori.
Fericirea adevarata n-o are, nu poate s-o aiba, decat acela care o da... si, ca s-o dai, nu e nevoie s-o ai; iar ca s-o ai, trebuie sa-ncepi prin a o da.
După părerea mea, fericirea constă, în general, în moderație și mediocritate în toate.
© CCC
Fericirea e un talent pentru destin.
Există o veche legendă despre un sfânt care a trebuit să aleagă unul dintre cele șapte păcate capitale; l-a ales pe cel care i s-a părut cel mai puțin grav, beția, și cu aceasta a comis celelalte șase păcate.
(Olé, paznic al turnului, în Povești, 1835)
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.