Citate de Jorge Luis Borges

Prima amintire: am numai trei ani, stau în mijlocul camerei mele, zdrobită de sentimentul unei greşeli uriaşe, în timp ce mama mă întreabă sever: — Ce faci acum? — Nimic. — Du-te, fă ceva. Cum îndrăzneşti să-ţi pierzi timpul? (Trestia revoltată)

Lumina are timpul sau care ii este masurat, Dar domnia noptii Nu cunoaste nici timp, nici spaţiu, Somnul dispune de toată veşnicia! (Imnuri inchinate noptii) © CCC

Anul viitor nu exista. Nu avem decat efemera clipa prezenta.

Silvina Ocampo mi-a spus că un poet are nevoie să scrie și versuri proaste. Altfel, celelalte nu pot ieși în evidență... Numai poeții de mâna a doua scriu numai versuri bune. Măcar din politețe, trebuie să ai și versuri proaste. (Borges despre Borges. Convorbiri cu Borges la 80 de ani) [Silvina Ocampo (1903 -1993), scriitoare argentiniană ale cărei domenii preferate erau poezia și nuvelele aparținând genului fantastic.] © CCC

Timpul nu este o calitate a lucrurilor, ci numai un mod de a gandi.

Timpul... el fiecarui lucru ii dezvaluie pana la urma cusururile ascunse si, fiind parinte al adevarului si judecator nepartinitor, stie sa dea sentinta dreapta de viata si de moarte tuturor lucrurilor.

A mai trecut o zi din viaţa mea Şi-acuma-n miez de noapte-i plâng sfârşitul; Dar îmi trimite vorbă Preaslăvitul: "Cu ce te-ai fi ales, de nu trecea?   În vreme clipa dacă-ncremenea, Ţi-ar fi rămas în noapte răsăritul... Şi-n volbură ţi-ar fi rămas zenitul... Şi slava ta-n gheenă rămânea...   Când trecerea e singura tărie, A veşniciei nestatornicie N-o tângui cu plânsul tău nerod;   Ci-ncântă-te că-i clipa trecătoare, Căci, floare de n-ar trece, n-ar fi rod Şi rodul de n-ar trece, n-ar fi floare"... (Într-un miez de noapte)

Nu stiu nimic despre literatura actuala. De multa vreme, grecii sunt contemporanii mei.

Nu te teme de clipă! aşa cântă glasul eternităţii.

Dacă un om nu simte poezia fizic, atunci nu simte poezia deloc. E mai bine să se facă profesor sau critic. (Borges despre Borges. Convorbiri cu Borges la 80 de ani) © CCC

Timpul scoate totul la lumină.

Grăbeşte-te să trăieşti. Grăbeşte-te să iubeşti, pentru că nu ştii niciodată cât timp îţi mai rămâne în clepsidră. Întotdeauna credem că avem timp, dar nu este adevărat. Într-o zi ne dăm seama că am trecut de punctul fără întoarcere, dar atunci e prea târziu. © CCC

…Pentru mine, timpul n-a curs, nu l-am simţit. Viaţa mea a fost atît de activă şi atît de plină, încît un an în plus sau în minus nu s-a făcut simţit cu efecte fizice, intelectuale sau de interes duhovnicesc evidente. Poate am evoluat din punct de vedere spiritual fără să-mi dau seama, dar propriu-zis n-am simţit curgerea timpului. Pentru mine, aceşti 84 de ani au fost un fel de dar ceresc pentru ca eu să înţeleg mai multe lucruri pe care tinereţea, poate, nu le înţelege, iar maturitatea le ignoră, vrut sau nevrut. Am avut şansa să ajung pînă aici şi să privesc cu bucurie, dar şi cu tristeţe. Vîrsta asta lungă mi-a fost de folos pentru comprehensiunea unei deveniri. Ne aflăm într-un moment de gravă înţelegere a sensului vieţii. Fiecare nu priveşte la cel de alături, nu îl interesează decît lucrurile materiale, iar restul este uitat. Fiecare an care mi se dădea îl socoteam ca un dar în plus de la Dumnezeu. Socoteam în tinereţe că am să trăiesc cam 60 de ani, n-am să ajung pînă la 70. Am avut întotdeauna obsesia morţii iminente. Cu fiecare an care trecea, încercam să adaug ceva la mine, la persoana interioară, căci persoana exterioară nu mă interesa. Cînd eram în viaţa publică, fiecare an însemna încă o posibilitate de a răspîndi cultura, de a forma cultura, de a răspîndi ceva din traseul fiinţei mele. […] Bătrîneţea nu este o povară. Acum, pentru mine nu există moarte, există «trecere dincolo»…

Cât privește scrierile mele, nu le-am recitit niciodată. Nu le știu. Când scriu ceva, o fac pentru că trebuie. De îndată ce vede lumina tiparului, încerc să uit cât mai repede ce am scris. (Borges despre Borges. Convorbiri cu Borges la 80 de ani)

Din nefericire, ne rămâne un interval prea mic între timpul în care suntem tineri și acela în care suntem bătrâni. (Cugetări diverse)

Democratia: o superstitie larg raspandita, un abuz al statisticii.

La urma urmei, avem un destin. Altfel am muri de plictiseală. (Borges despre Borges. Convorbiri cu Borges la 80 de ani) © CCC

Biblioteca mea este alcătuită din cărți bune. Și cine sunt eu ca să stau lângă Virgiliu sau Stevenson? Deci nu este nici o carte de-a mea în casă. Nu vă temeți, nu veți găsi nici măcar un singur exemplar. (Borges despre Borges. Convorbiri cu Borges la 80 de ani)

Femeile si ceasurile nu sunt niciodata la ora la care am dori. © CCC

Cine poate spune De ce maine, Ziua de azi va fi ziua de ieri… © CCC   Who can say Why today, Tomorrow, will be yesterday… Lord Byron