Citate latine - Viata

Oamenii își transmit viața unii altora, așa cum alergătorii își transmit torța. © CCC

Viata noastra valoreaza cat toate eforturile noastre.

Timp de câteva mii de ani, Pământul a fost populat exclusiv de animale minuscule, microscopice, invizibile cu ochiul liber. Acestea trăiesc din abundență în ape stagnante. Sunt minuscule la scara noastră. La scară atomică, sunt structuri gigantice; numărul de atomi din fiecare se ridică la mii de miliarde, carbon, azot, oxigen, hidrogen, generați în stele acum moarte. Aceste structuri vii, delicate, sunt mai mult decât suma moleculelor care le alcătuiesc. Au dobândit o proprietate care nu există în lumea nucleonilor și a atomilor: pot muri. Existența lor nu este asigurată automat de ansamblul forțelor fizice care le leagă. Pentru a trăi, ele trebuie să facă schimb constant de particule cu lumea exterioară. Atomii și fotonii care intră și ies din membranele lor au rolul de a le menține într-o stare de dezechilibru față de mediul înconjurător. Când această circulație încetează, se va reveni la starea de echilibru. Și vor fi moarte… (Praf de stele) © CCC

Cand se spune ca viata e buna si cand se spune ca este rea, spunem lucruri fara nici o noima. De fapt, trebuie sa spunem ca e si buna si rea in acelasi timp, fiindca numai prin ea putem sa ne dam seama de ce este bunul si ce este raul. Adevarul adevarat este ca viata este delicioasa, oribila, incantatoare, abjecta si dulce, si amara, si ca ea e totul pe pamant.

Există o viaţă ce se vede şi o alta, necunoscută celorlalţi, ce ne aparţine întru totul. Asta nu înseamnă că una este morală şi cealaltă nu, sau că una este permisă şi cealaltă interzisă. Ci doar că fiecare om, din când în când, scapă oricărui control, trăieşte în deplină libertate şi în mister, singur sau cu altcineva, o oră pe zi, sau o seară pe săptămînă, sau o zi pe lună... Cine n-a uzat de acest drept, sau a fost lipsit de el din pricina împrejurărilor, va descoperi într-o bună zi, cu surprindere, că nu s-a întâlnit niciodată cu el însuşi. (Trestia revoltată)

Viața însăși este cea mai minunată poveste. © CCC

O viata frumoasa e un gand al tineretii infaptuit la maturitate.

Viata poate fi inteleasa numai privind inapoi, dar vorbind cu blandete, si tinand in mana un ciomag, veti ajunge departe.

Intereseaza-te de viata. Acest spectacol este destul de mare pentru a umple toate sufletele. Dar trebuie munca si forta.

Viata trebuie masurata dupa gandire si actiune, iar nu dupa timp.

Omul nu poate trai daca nu simte atasament fata de ceva care sa-l depaseasca. Viata nu este suportabila decat daca ii intrevedem ratiunea de a fi, daca are un tel prin care sa merite osteneala de a o trai.

Ce pretuieste viata fara lupta, fara iubire? Vesnica intrecere e viata si insasi lupta-i tinta omenirii.

Nu traiesc cei ce nu mor in fiecare clipa, iar cei ce nu se indoiesc, nu cred.

In lantul ei de prefaceri, viata pastreaza si respecta principiul ei fundamental: frumosul din care tasnesc cele doua mari efluvii: puterea si fecunditatea!... si de aici continuitatea ei in vesnicie.

Nu vei fi niciodata fericit daca vei continua sa cauti ce este fericirea. Nu vei trai niciodata daca vei cauta sensul vietii.

In imperfectiunea naturii rezida perfectiunea ei. Perfectiunea este o idee a transcendentalismului abstract si, de aceea, este lucrul cel mai rau din lume. Omul muritor, supus bolii si foamei, pentru a trai trebuie sa lupte. Aceasta imperfectiune a omului constituie tocmai maretia lui si-i face viata scumpa si frumoasa. Puneti pe om la adapostul mortii, al bolii, al accidentelor, al nenorocirii, si veti face din el un paşă turc plictisit in trandavia fericirii sale.

Viața, in esenta, este solitara, iar oamenii casatoriti si necasatoriti difera doar prin faptul ca noi ne simtim singuri atunci cand suntem cu noi insine, iar ei se simt singuri atunci cand sunt impreuna. (Amintiri si suveniruri) © CCC

A nu trai in zadar. A nu trai in zadar inseamna a sti sa dai vietii pamantesti aspectul unei captivitati ceresti.

Stim ca viata e scurta si ca s-o prelungim punem intr-insa amintirea vremurilor care nu mai sunt. Am pierdut nadejdea in nemurirea fiintei omenesti si, ca sa ne consolam de credinta asta moarta, n-avem decat visul unei alte imortalitati, insesizabila, difuza, neputand fi gustata decat cu anticipatie, si care, de altfel, nu e ingaduita decat la foarte putini dintre noi: imortalitatea sufletelor in memoria oamenilor.

Viaţa este infinit mai ciudată decât orice ar fi putut inventa mintea omeneasca.