Citate de Lucian Blaga

Aş vrea să vă cuprind, că, nu ştiu cum, petalele ce le purtaţi îmi par urzite din spuma roşie a unui cald şi-nflăcărat amurg de vară. (Flori de mac)

Nu rareori suntem asa departe de "adevar" numai fiindca ne sfiim sa spunem absurditati.

Trebuie sa faci deosebire intre sacrificiul din dragoste, care este nobil si sinuciderea din disperare, care este josnica sau vulgara... Onoarea straluceste nu in sinucidere, ci in sacrificiu.

Aburii ce se ridică dintr-o baltă murdară sunt tot așa de curați ca și aburii ce se înalță din cel mai limpede râu.

Prin insasi natura sa aforismul ezita intre formula si aluzie.

Proverbul are intotdeauna intelepciunea unui om batran. Proverbele n-au varsta.

Acela care, hotarand sa se jertfeasca, ar cantari inainte toate urmarile, toate foloasele ce ar decurge din fapta sa, e greu de crezut ca ar mai fi in stare de jertfa.

Cei mai alesi dintre oameni se lasa condusi in viata de-un ideal nascut din ei insisi: sunt ca orbii, care se lasa purtati de mana de copiii lor.

Invatat e omul care nu termina niciodata de invatat.

Inainte de a ma naste, am fost o vesnicie intreaga ”nimic”. De ce ma tem acum de aceeasi ”inexistenta” cu care am avut o vesnicie timp sa ma obisnuiesc si-n care am fost deja? Nu inteleg.

Incepi sa mori atunci cand pe nici un plan de activitate nu te mai poti depasi.

S-a gasit mijlocul de a transforma in virtute neajunsurile graiului omenesc: paradoxul in general.

A cunoaște. A iubi. Încă-odată, iar si iară, a cunoaște-nseamnă iarna, a iubi e primăvară.   A iubi - aceasta vine tare de departe-n mine. A iubi - aceasta vine tare de departe-n tine.   A cunoaste. A iubi. Care-i drumul, ce te-ndeamna? A cunoaste - ce-nseamna? A iubi - de ce ti-e teama printre flori si-n mare iarba?   Printre flori si-n mare iarba, patima fara pacate ne rastoarna-n infinit cu rumoare si ardoare de albine rencarnate.   Înc-odata, iar si iara a iubi e primăvară. (Primăvara)

Umbra e o reverenta pe care lumina o face intunericului.

Lupta reuseste mai ales acelora care iubesc mai mult lupta decat succesul.

Paradoxul - strigatul imposibil pe care il scoate inefabilul cand il impingi pana la paroxism.

Ca adevarul poate avea si influente dezastruoase asupra noastra, nu marturiseste asupra valorii sale ideale, ci dovedeste numai slabiciunea noastra; suntem ca bolnavii care nu pot suporta aerul aspru si curat al muntilor.

Excesele introspectiei: in oglinda in care te privesti nu incerca sa-ti vezi si respiratia. Altfel, ii tulburi luciul. Si atunci, nu te mai vezi deloc.

Idealurile umanitatii s-au impus intotdeauna cu mijloace inumane.