Unii oameni si-au faurit despre lume, o data pentru totdeauna, o viziune care-i multumeste… Dupa aceea, toate merg de la sine… Viata lor seamana cu o plimbare cu barca pe timp frumos: n-au de facut altceva decat sa alunece in voia valurilor, pana la debarcader.
In fiecare om sunt cel putin doi oameni: omul ideilor si omul simturilor (mintea si inima). Vei gresi intotdeauna daca il vei judeca pe om numai dupa ideile ce le exprima, chiar daca ai constatat ca sunt adevaratele lui idei. Trebuie sa astepti ocaziile de a-i constata adevaratele lui simtiri, cel putin in problemele mai importante.
Oamenii si problemele au fiecare punctul lor de perspectiva; pe unii, spre a-i judeca bine, trebuie sa-i privesti de aproape, altii pot fi mai exact apreciati de la distanta.
Nu trebuie sa judeci oamenii asa cum ai judeca un tablou sau o situatie, dupa o singura si prima vedere.
Nu poti sa pierzi un bun decat numai daca mai intai il posezi. Nu poti sa faci ceva rau, sau stupid, sau zadarnic decat daca mai intai stii ce e bine, ce e rational, ce merita sa fie facut. Ispita incepe o data cu cunoasterea si creste pe masura ce creste cunoasterea.