Fiecare generatie, profitand de experienta generatiilor trecute, poate sa le intreaca, lucrand mai bine decat ele.
Generatiile se inlocuiesc si, asemenea alergatorilor, isi trec din mana in mana torta vietii.
Am primit lumea ca o mostenire, pe care nu-i e ingaduit nimanui sa o deterioreze, ci pe care fiecare generatie este obligata sa o lase mai buna posteritatii.
E in firea fiecarei generatii sa-si imagineze, cu onesta candoare, ca ea e buricul pamintului si ca de la ea incolo incepe viata universului.
S-ar putea ca generatiile viitoare sa cunoasca fericirea, dar ele trebuie sa-si puna intrebarea: Pentru ce au trait si s-au chinuit inaintasii lor?
Ne straduim sa schimbam viata in asa fel, ca urmasii nostri sa fie fericiti, dar urmasii vor spune ca de obicei: ,,Odinioara era mult mai bine, astazi viata e mai urata”.
Fiecare geniu reprezinta un capital acumulat de mai multe generatii. Si lucrul acesta este adevarat nu numai pentru oamenii de geniu, ci pentru toti oamenii.
In baza serviciilor facute de catre generatiile trecute, omul este dator fata de generatiile viitoare.