Nu mai avem ochi pentru privighetori, ne pierdem mirosul dulceag al ierbii, în lumea noastră dispar grădinile şi izvoarele pure. Suntem năpădiţi de inutilităţi, trăim sub presiunea multiplă a necesităţii, în condiţii de viaţă umilitoare. Apetitul vital devine anemic, plăcerea de a fi îşi pierde amplitudinea şi dulceaţa. Şi ne izolăm de celălalt, devenim singuratici, fără un Dumnezeu. „ A fi singur şi fără zei, iată moartea, afirmă Holderlin în tragedia Empedocle.
Parisul e o solitudine populata; un oras de provincie e un desert fara solitudine.
Un singuratic reprezintă doar umbra unui om, iar cel care nu e iubit, e singur pretutindeni.
Un suflet mare nu e niciodată singur. Chiar dacă destinul i-ar lua prietenii, el, în cele din urmă, îşi va face alţii.
Cine nu stie sa fie singur intr-o multime, nu stie sa-si populeze solitudinea.
Pentru mine, singurătatea este fotografia lumii moderne, cu toate că este suprapopulată.
© CCC
Originalitatea prosperă într-o stare de izolare liberă de influențele exterioare care sunt nocive pentru mintea creatoare. Fii singur, acesta este secretul invenției, fii singur, atunci se nasc ideile.