Ești un copil. Viitorul este scara pe care se urcă și mai este un etaj și iar un etaj și mereu un etaj și, apoi, apare acoperișul, se coboară scara, etaj după etaj, până la pivniță, și tu numești asta viitor.
(Creșterea apelor, 1960)
Speranța și curiozitatea față de viitor păreau mai bune decât garanțiile. Așa eram eu. Necunoscutul a fost întotdeauna atât de atractiv pentru mine… și încă este.
© CCC
Trecutul și viitorul există doar în relație cu tine; amândoi sunt unul, doar tu ești cel care crede că sunt doi.
© CCC
Vremurile și condițiile se schimbă atât de rapid încât trebuie să ne menținem obiectivul concentrat în mod constant asupra viitorului.
© CCC
Viitorul este singurul lucru care mă interesează, pentru că intenționez să-mi petrec acolo următorii ani.
© CCC
Singurul viitor al viitorului este acela de a deveni trecut. Când viitorul se aruncă asupra noastră, este atât de dornic să se schimbe în trecut, încât ia doar pentru o clipă, cât un suspin, cât un clipit, cât o fulgerare, forma fragilă a prezentului. Aproape că s-ar putea susține că timpul are o singură idee: să sară peste etapa prezentului.
(Într-o zi voi pleca fără să fi spus totul)
© CCC
Până când o persoană a ajuns la vârsta potrivită pentru a alege o direcţie, zarul este deja aruncat şi momentul care a determinat viitorul a trecut de mult.
© CCC
În zilele noastre se pune un accent aproape exclusiv pe studierea a ceea ce s-a întâmplat şi ceea ce s-a făcut. Mâine… cel puţin o treime din toate prelegerile şi lucrările practice ar trebui să se ocupe de activitatea ştiinţifică, tehnică, artistică şi filozofică consacrată progresului, prevederii crizelor şi soluţiilor posibile la aceste probleme viitoare.