Am străbătut universurile, am pătruns sorii și am zburat pe căile lactee de-a lungul deșerturilor cerului, dar n-am găsit nici un zeu.
(Siebenkäs, 1796)
Tu, născătoarea ginţii lui Enea,
Tu, zeilor ș-al oamenilor farmec,
O, Venus, rod de viaţă, care pururi,
Sub bolta cea de stele călătoare,
Împoporezi câmpiile mănoase
Şi marea purtătoare de corăbii;
Prin tine doar tot neamul de fiinţe
Începe-se şi, scos din întuneric,
Prin tine vede-a soarelui lumină.
Din calea ta fug nourii, zeiţă,
Și vânturile; iscusit, pământul
În drumul tău aşterne flori suave
Și ţie râde linul mării, ţie,
Scăldat în valuri de lumină, cerul
Zâmbește blând! Când zori de primăvară
S-au revărsat și roditorul zefir,
Descătușat, începe iar să bată,
Atunce zburătoarele din aer
Vestesc întâi sosirea ta, zeiţă […]
(Poemul naturii, Invocaţie către Venus)
(Traducere, Teodor Naum, filolog și traducător, 1.09.1891, Iași –19.03.1980)
Etiopienii își fac zeii negri și cu nasul plat, tracii spun că ai lor au ochii albaștri și părul roșu.
© CCC
Când zeii vin în mijlocul oamenilor, ei nu sunt cunoscuţi. Iisus n-a fost; Socrate şi Shakespeare n-au fost.