Unele ființe sunt ca liliacul care umple cu parfumul său, zi și noapte, aerul în care pătrunde, determinându-i pe cei care intră în cercul său îmbălsămat să experimenteze imediat o beție lăuntrică care face să se ciocnească, ca paharelor de cristal de Boemia, atomii sufletelor lor.
(Louise iubire)
© CCC
Iată acum un prim exemplu al modului propriu lui Cehov pentru evocarea unei atmosfere din câteva detalii concise ale naturii: Marea era într-o nuanță caldă, purpurie, cu o dâră aurie a lunii.
(Literaturi, 1941-1958)
© CCC
Nu-i aşa că toată frumuseţea vieţii este măreață, delicată şi pură ca această noapte? Cerul este o imensă cupolă albastră la zenit, schimbându-se spre orizont în verde, apoi în mov și violet.
(Spre pol)
© CCC
Aici, pe pământ,
Toate florile de liliac mor,
Scurte sunt toate cântecele păsărilor,
Visez la verile care rămân pe pământ
Mereu…
(Aici, pe pământ / Ici-bas)
© CCC
Este de-ajuns un zâmbet întrezărit sub o pălărie de crep alb cu boruri de culoarea liliacului pentru ca sufletul să intre în palatul viselor.
(Mizerabilii: Cap. IV O inimă sub o piatră)
© CCC
După cum, când sunt în floarea vârstei, şi macul şi prăpădia sunt cosiţi de cruda coasă a crudei cosaşe care coseşte crud tărtăcuţa lor crudă, tot astfel s-a prăpădit şi mititelul de Rensky, care, orişicât, s-a luptat vitejeşte, dar ce vrei, prea erau mulţi ruşi.
(Ubu rege)
Chiar lângă Paris, la picioarele voastre, drumeților, această rozetă delicată este tânăra păpădie, iar această perlă din centrul ei este viitoarea sa floare.
(Anotimpuri frumoase)
© CCC
Păpădie. În vârful unei torțe, o sferă de semințe albe pe care vântul o smulge și o poartă. Un fel de balon de săpun de pajiște care pare să fi fost suflat de pământ.
(Lucruri văzute)
© CCC