Nimic nu se pierde, nimic nu se creează, ci totul se transformă.
© CCC
sau
Nimic nu se pierde, nimic nu se câștigă, ci totul se transformă.
O să vă spun o taină, la ureche,
O taină nici prea nouă, nici prea veche:
Privighetoarei, știu, ca și bunicii,
Că-i este greu să cânte în ghearele pisicii.
(Pisica și privighetoarea)
Cel care pentru țară se trudește
Ușor de ea nu se lipsește.
Dar cine-n stare nu-i, a-i fi folositor,
Aceluia-n străini plecarea-i o ispită:
Fiind străin, aici, nu-i luat peste picior
Și nefacând nimic, pe nimeni nu irită!
Neaducând nici un folos, voi, nicăirea
Nu veți găsi nici stima, nici iubirea.
(Albina și muștele)
În lucruri ce de trebuință s-au vădit,
Ades, pieirea il pândește pe-orișicare,
Că-n loc să-nfrunte un pericol, strâns-unit,
Se ceartă fiecare
Pentru al său profit!
Înalte ranguri nu dorit-am niciodată
Și nu vedeam vreo fericire-adevarată
Ca față de popor să fiu grozav, să mă mândresc,
Nici pe la uși nu mă duceam să mă-njosesc.
Un singur rang m-a măgulit cu osebire,
Acel pe care-l am din fire moștenire,
Rangul de om. Pe-acesta, ca să-l pot avea,
Cred că-s dator și-i toată mulțumirea mea.
Cred că e gloria cea mai sfântă întru toate,
Să-l pot păstra așa, mereu, cu demnitate.
E rău dacă cizmarul coace prăjiturile,
Iar patiserul coase cizmele.
(Știuca și pisica)
© CCC
Mai bine să cânți bine ca un sticlete
Decât să imiți jalnic o privighetoare.
(Vrabia)
© CCC