Nimic nu este mai placut decat sa simti nascandu-se o noua pasiune atunci cand flacara celei vechi nu e inca stinsa; astfel, la ceasul cand scapata soarele, vedem cu placere astrul noptilor ridicandu-se din cealalta parte a orizontului; te bucuri atunci de indoita stralucire a doua faclii ceresti.
Cei ce socotesc slabi pe oamenii stapaniti de pasiuni se aseamana cu acel doctor care l-a numit nebun pe un bolnav doar pentru ca-l vazuse doborat de febra.
Cel ce se pricepe sa-si descrie atat de amanuntit pasiunea, fie ca e trista sau vesela, o simte atat de putin.
Pentru a intelege fericirea ce poate rezulta din satisfacerea unei pasiuni e neaparata nevoie ca noi insine sa fim stapaniti de acea pasiune.
In adancul patimilor, dincolo de placere, exista intotdeauna putina remuscare.
Se tin discursuri nesfarsite impotriva pasiunilor. Toate suferintele omului se pun pe socoteala lor si se uita ca tot ele sunt si izvorul tuturor placerilor lui. In constitutia lor exista un element despre care nu se poate spune nici prea mult bine, nici prea mult rau: ceea ce nu-mi place insa este ca ele nu sunt privite decat in aspectul lor negativ… numai pasiunile, pasiunile mari, pot sa inalte sufletul la lucrurile mari. Fara pasiuni nu exista nici sublimul, fie in moravuri, fie in creatie, si artele frumoase s-ar intoarce inapoi la copilaria lor, iar virtutea s-ar bagateliza . . .