Citate de Miguel de Cervantes

Omul este criteriul tuturor realitatilor.

Omul, acest visator definitiv, nemultumit mereu de soarta lui, face cu greu turul obiectelor pe care e obligat sa le foloseasca.

Omul este în esență o ființă înșelătoare, întotdeauna și în orice. (Păsările) © CCC

In fiecare moment, omul poate, printr-o hotarare subita a vointei sale, sa introduca in desfasurarea evenimentelor o forta noua, neasteptata si schimbatoare, care este in stare sa imprime evenimentelor un alt curs, dar care, din cauza caracterului ei schimbator, nu e susceptibila de a fi masurata.

Omul ideal este acela care în mijlocul celei mai profunde tăceri și a celei mai mari singurătăți găsește activitatea cea mai intensă, tot el reușind ca în mijlocul activității celei mai intense să găsească liniștea și singurătatea deșertului.

Pe nedrept se plange omul de faptura lui, cum că fiindu-i neputincioasa si de scurta durata, este pusa mai mult sub carmuirea intamplarii decat a vredniciei lui. Caci dimpotriva, gandindu-te bine, n-ai putea gasi nimic mai maret si mai de seama ca faptura omului si ai vedea ca firii omenesti ii lipseste mai mult straduinta decat vlaga si indelungata vietuire.

Firile oamenilor sunt asemanatoare; obiceiurile ii despart.

Sub inegalitatile de tot felul, diferente de sex, de varsta, de rasa, de forta fizica, dincolo de deosebirile de inteligenta si de vointa, intre toti membrii comunitatii umane, se gaseste un caracter comun, identic, se gasesc semnele care evidentiaza calitatea omului, calitatea de a fi in acelasi moment o fiinta vie, cugetatoare, constienta. Acest caracter, marginit la acesti trei termeni esentiali, exista in fiecare om in grade diferite, dar nu poate fi suprimat din nici un om.

Omul nu traieste numai pentru sine. El trebuie sa lupte pentru binele altora, tot atat de mult cat pentru binele propriu.

Cand ma gandesc la oameni, gasesc ca sunt atat de vrednici de dragoste. As vrea sa le spun numai lucruri prietenesti, sa-mi descarc inima in inima lor, as vrea sa ma asociez proiectelor si actiunilor lor, as vrea sa ocup un loc in viata lor, sa le arat ca sunt in stare de statornicie, de credinta, de spirit de jertfa.

Fiecare om e o intrebare pusa din nou spiritului Universului.

Omul nu stie ce vrea, dar stie foarte bine ca nu vrea ceea ce are. © CCC

In luptele-i de veacuri cu-atatea primejdii si greutati ce-i stau in cale, omul imi apare ca acel voinic nazdravan din povesti, pe care nimic nu-l inspaimanta. Cine poate prevedea pana unde-si va intinde intr-o zi hotarele puterilor lui cuceritorul acesta indraznet si neobosit?

Omul trebuie sa se inventeze in fiecare zi. (Situatii II) © CCC

Omul se crede centrul universului: tot ce vede, el raporteaza la sine.

În fiecare epocă oamenii sunt altfel.

Omul se naște cu simțuri și facultăți; dar nu aduce cu sine nici o idee când se naște: creierul său este o tabula rasa care nu a primit nici o impresie, dar care este pregătit să o primească. (Reflecții asupra instrucțiunii publice) Tabula rasa: în latină, tablă ștearsă / curată / nescrisă. © CCC

Boabe de nisip care se cred piramide: iată oamenii!

E mare mangaiere la vreme de restriste sa te afli langa cineva pe care sa-l doara inima pentru tine.

Viata simpla, bunatatea, cinstea, mandrul dispret pentru toate desertaciunile omenesti, iubirea de tara, munca neadormita si adanca pasiune pentru bine, adevar si frumos…acestea sunt cea mai inalta invatatura pe care poate sa ne-o dea un om.