Înalță un cântec pentru ea, o, muză!
Fecioara cu cunună de violete-n păr,
Și laudă-i reflexele schimbătoare de pe gâtul fin,
Vocea-i șoptită și plină de veselie.
Cântă înc-o dată farmecele-i mii
Splendoarea-ncântătoare a ochilor,
Obrajii bruni și brațele mlădioase
Și sânul întunecat și gingaș.
Da, cântă pentru totdeauna despre ea,
Stăpâna-mi delicată și ademenitoare,
Cea mai frumoasă dintre toate câte au fost și sunt,
Sappho a mea cea cu zâmbet dulce.
(Nu mai mult pentru Lycus)
În mitologia greacă, Lycus sau Lykos (Lúkos, „lup”, în greaca veche) a fost de două ori regent al orașului antic Teba (Beoția). Aici, Lycus poate fi unul dintre tinerii pe care Alceu îi admira, potrivit lui Horațiu (Ode, 1, 32, 10), „frumosul Lycos cu părul și ochii negri”).
Copyright © CCC All rights reserved.
Adevarul se opreste la inteligenta; frumusetea patrunde pana la inima.
Sublimul emotioneaza, frumosul incanta.
În principiu, frumuseţea ar trebui să stimuleze dorinţa...
(Agentul secret)
Frumusetea feminina e o neincetata creatie, o neincetata revolutie in jurul unui defect (adeseori imaginar) care face ca intreaga faptura sa se roteasca in directia cerului.
Frumosul e tot atat de folositor ca si utilul.
Frumusetea este calea ce-l duce pe omul sensibil spre meleagurile spiritualitatii.
Fiecare e convins de dreptatea lui.
Frumusetea nu se masoara prin volum. O singura floare face sa se vada un pom mare; o singura stea da armonie intregului cer intunecat.
Adevarata frumusete izvoraste din sublim si simplitate.
Gratia e mai frumoasa decat frumusetea.
Frumusețea nespusă a sânului unei femei nu e, oare, gloria supremă a evoluției umanității?