Citate de Antonio Gramsci

Un om cu cat se intoarce mai mult inapoi, cu cat se avanta mai mult inainte, cu atat e mai mare… Prezentul e o consecinta necesara a trecutului si viitorul o consecinta necesara a prezentului; prezentul e un punct indivizibil si curgator pe care omul nu poate sta, asa cum nu poate sta pe varful unui ac.

Batranetea vine brusc, ca zapada intr-o dimineata; cand te trezesti, bagi de seama ca totul e alb.

Tinerilor! Am sa va spun un adevar care s-ar putea sa nu va placa, deoarece va asteptati la ceva nou. Acest adevar e ca omul nu imbatraneste. E vorba de inima, bineinteles; asta se stia, cel putin in dragoste. Ei bine, si in ce priveste spiritul, e acelasi lucru. El ramane vesnic tanar. Nu intelegi viata mai bine la patruzeci de ani decat la douazeci, dar acum o stii si o marturisesti! Asta inseamna tinerete.

Apex est autem senectutis auctoritas. Coroana bătrâneții este autoritatea. (Încununarea bătrâneții este autoritatea.) (Cicero)

Toti oamenii vor sa traiasca cat lumea, nimeni insa nu vrea sa fie batran.

Batranetea omului incepe acolo unde se termina insufletirea lui.

Batranetea vine cand incepi sa spui: niciodata nu m-am simtit atat de tanar.

Oamenii in varsta fac prea multe obiectii, se sfatuiesc prea indelung, se aventureaza prea putin si se caiesc prea repede.

Te temi de batranete, de care nu esti sigur c-o vei ajunge.

Omul imbatraneste numai cand imbatranesc toate pasiunile lui.

Batranetea are destule lucruri dizgratioase; nu le mai adauga si viciile.

Tinerii frumosi sunt accidente ale naturii, dar oamenii batrani sunt adevarate opere de arta.

A imbatrani frumos: a castiga in transparenta ceea ce se pierde in culoare. © CCC

Este in natura lucrurilor ca, dupa ce ai trecut de prima tinerete, mai devreme sau mai tarziu - asta depinde de caracterul fiecaruia - sa vina ziua cand resemnarea iti apare ca o ispita si te indeamna sa-ti iei ramas bun de la cele imposibile si sa te multumesti cu cele posibile.

Imbatranesti cand incepi sa te temi de moarte si cand observi ca nu-ti mai place sa-i vezi pe ceilalti facand ceea ce tu nu mai faci.

Din nefericire, ne ramane un interval de timp prea mic intre timpul in care suntem prea tineri si acela in care suntem prea batrani.

La batranete obisnuintele noastre devin, ca si vinele, mai rigide. Numai principiile devin mai elastice. Dar aceasta elasticitate e tot un fel de scleroza.

Parul alb e lucru mare, pentru cine vrea sa stie, si a sti sa-l porti e, poate, cea mai grea filozofie.

Putini oameni stiu sa fie batrani.

Poate n-am imbatrani niciodata daca n-am avea un dar blestemat, mostenit din batrani: inima. In ea isi trimite viata sagetile, acolo tintesc toate loviturile. Drumul la inima insa duce prin carne… prin bietul trup...  cum nu s-ar frange, cum nu s-ar slabi, cum n-am imbatrani?