Citate de Antonio Gramsci

Viata ar fi intr-adevar prea trista daca trandafiriul roi al gandurilor zburdalnice n-ar veni din cand in cand sa mangaie batranetele oamenilor cumsecade.

Sunt în floarea unei vârste care începe să miroasă a crizanteme. © CCC

Batranetea vine brusc, ca zapada intr-o dimineata; cand te trezesti, bagi de seama ca totul e alb.

Tinerilor! Am sa va spun un adevar care s-ar putea sa nu va placa, deoarece va asteptati la ceva nou. Acest adevar e ca omul nu imbatraneste. E vorba de inima, bineinteles; asta se stia, cel putin in dragoste. Ei bine, si in ce priveste spiritul, e acelasi lucru. El ramane vesnic tanar. Nu intelegi viata mai bine la patruzeci de ani decat la douazeci, dar acum o stii si o marturisesti! Asta inseamna tinerete.

Caci varsta nu ne da-n copilarii, ci ne gaseste numai tot copii.

Apex est autem senectutis auctoritas. Coroana bătrâneții este autoritatea. (Încununarea bătrâneții este autoritatea.) (Cicero)

Batranetea vine cand incepi sa spui: niciodata nu m-am simtit atat de tanar.

Imbatranesti cand incepi sa te temi de moarte si cand observi ca nu-ti mai place sa-i vezi pe ceilalti facand ceea ce tu nu mai faci.

Din nefericire, ne ramane un interval de timp prea mic intre timpul in care suntem prea tineri si acela in care suntem prea batrani.

Omul imbatraneste numai cand imbatranesc toate pasiunile lui.

Toti oamenii vor sa traiasca cat lumea, nimeni insa nu vrea sa fie batran.

Putini oameni stiu sa fie batrani.

La batranete obisnuintele noastre devin, ca si vinele, mai rigide. Numai principiile devin mai elastice. Dar aceasta elasticitate e tot un fel de scleroza.

Este in natura lucrurilor ca, dupa ce ai trecut de prima tinerete, mai devreme sau mai tarziu - asta depinde de caracterul fiecaruia - sa vina ziua cand resemnarea iti apare ca o ispita si te indeamna sa-ti iei ramas bun de la cele imposibile si sa te multumesti cu cele posibile.

Senectutea, sau mai bine zis sporul de ani, nu-i fara delicii, unii oameni bogati in ani capata o liniste leonina, teribila si dulce totodata, care face sa palpite inima tinerilor. Ca stejarul cel gros arzand, unii varstnici raspandesc dogoare, incalzesc fruntile juvenile si le exalta spre ideile si faptele generoase. Iar flacara le da lor insile un joc de umbre rembrandtiene, care ii fac expresivi si plini de sensuri.

Te temi de batranete, de care nu esti sigur c-o vei ajunge.

Batranetea omului incepe acolo unde se termina insufletirea lui.

Oamenii in varsta fac prea multe obiectii, se sfatuiesc prea indelung, se aventureaza prea putin si se caiesc prea repede.

Un om cu cat se intoarce mai mult inapoi, cu cat se avanta mai mult inainte, cu atat e mai mare… Prezentul e o consecinta necesara a trecutului si viitorul o consecinta necesara a prezentului; prezentul e un punct indivizibil si curgator pe care omul nu poate sta, asa cum nu poate sta pe varful unui ac.

Tinerii frumosi sunt accidente ale naturii, dar oamenii batrani sunt adevarate opere de arta.