Citate de Antonio Gramsci

Te temi de batranete, de care nu esti sigur c-o vei ajunge.

Un om cu cat se intoarce mai mult inapoi, cu cat se avanta mai mult inainte, cu atat e mai mare… Prezentul e o consecinta necesara a trecutului si viitorul o consecinta necesara a prezentului; prezentul e un punct indivizibil si curgator pe care omul nu poate sta, asa cum nu poate sta pe varful unui ac.

Tinerii frumosi sunt accidente ale naturii, dar oamenii batrani sunt adevarate opere de arta.

Senectutea, sau mai bine zis sporul de ani, nu-i fara delicii, unii oameni bogati in ani capata o liniste leonina, teribila si dulce totodata, care face sa palpite inima tinerilor. Ca stejarul cel gros arzand, unii varstnici raspandesc dogoare, incalzesc fruntile juvenile si le exalta spre ideile si faptele generoase. Iar flacara le da lor insile un joc de umbre rembrandtiene, care ii fac expresivi si plini de sensuri.

La batranete obisnuintele noastre devin, ca si vinele, mai rigide. Numai principiile devin mai elastice. Dar aceasta elasticitate e tot un fel de scleroza.

Toti oamenii vor sa traiasca cat lumea, nimeni insa nu vrea sa fie batran.

Oamenii in varsta fac prea multe obiectii, se sfatuiesc prea indelung, se aventureaza prea putin si se caiesc prea repede.

Din nefericire, ne ramane un interval de timp prea mic intre timpul in care suntem prea tineri si acela in care suntem prea batrani.

Parul alb e lucru mare, pentru cine vrea sa stie, si a sti sa-l porti e, poate, cea mai grea filozofie.

Imbatranesti cand incepi sa te temi de moarte si cand observi ca nu-ti mai place sa-i vezi pe ceilalti facand ceea ce tu nu mai faci.

A imbatrani frumos: a castiga in transparenta ceea ce se pierde in culoare. © CCC

Sunt în floarea unei vârste care începe să miroasă a crizanteme. © CCC

Omul imbatraneste numai cand imbatranesc toate pasiunile lui.

Putini oameni stiu sa fie batrani.

Caci varsta nu ne da-n copilarii, ci ne gaseste numai tot copii.

Batranetea are destule lucruri dizgratioase; nu le mai adauga si viciile.

Poate n-am imbatrani niciodata daca n-am avea un dar blestemat, mostenit din batrani: inima. In ea isi trimite viata sagetile, acolo tintesc toate loviturile. Drumul la inima insa duce prin carne… prin bietul trup...  cum nu s-ar frange, cum nu s-ar slabi, cum n-am imbatrani?

Batranetea vine cand incepi sa spui: niciodata nu m-am simtit atat de tanar.

Viata ar fi intr-adevar prea trista daca trandafiriul roi al gandurilor zburdalnice n-ar veni din cand in cand sa mangaie batranetele oamenilor cumsecade.

Batranetea vine brusc, ca zapada intr-o dimineata; cand te trezesti, bagi de seama ca totul e alb.