Un vis adânc şi straniu adeseori revine:
E o necunoscută, i-s drag, mi-e dragă toată,
Şi nu-i de tot aceeaşi de fiecare dată,
Şi nu-i de tot nici alta, şi mă-nţelege bine.
Căci ea mă înţelege şi străveziu: în fine
Mi-e sufletul enigmă de ea doar dezlegată
Şi fruntea mea înaltă şi-adesea brobonată
Doar ea mi-o răcoreşte, când plânge lângă mine.
Nu ştiu, e oare brună, bălaie sau roşcată?
Şi numele-i? Sonor e şi dulce totodată,
Cum poartă-ndrăgostiţii cei surghiuniţi de Lume.
Privirea-i, o privire de statuie îmi pare,
Şi-n glasu-i grav şi calm e-o inflexiune-anume
A vocilor iubite, tăcute-n depărtare.
(Visul meu obișnuit)
(trad. George Pruteanu)
Inchina-te firestii glorii a simplitatii.
Simplitatea nu este un scop in sine, dar ajungi la ea fara sa vrei pe masura ce te apropii de sensul real al lucrurilor.
Si, mai ales, sa fim indulgenti unul cu celalalt.
(Odinioara si altadata)
© CCC
Simplitatea înseamnă să fii deschis în fața celorlalți
Și ne este atât de greu să fim noi înșine cu ceilalți.
Ne este teamă să nu fim înțeleși greșit, să părem fragili,
să ne vedem la mila celor ce se află în fața noastră.
Nu ne expunem niciodată.
Pentru că ne lipsește puterea de a fi oameni,
cea care ne face să ne acceptăm limitele,
cea care ne face să le înțelegem, dându-le sens și transformându-le în energie,
în forță chiar.
Îmi place simplitatea care se însoțește cu smerenia.
Îmi plac rătăcitorii.
Îmi plac oamenii care știu să asculte vântul pe propria piele,
să simtă mirosul lucrurilor,
să le capteze sufletul.
Cei a căror carne este în contact cu carnea lumii.
Pentru că acolo există adevăr, acolo există blândețe, acolo există sensibilitate, acolo există încă iubire.
(Simplitatea)
© CCC
Simplitatea este esenta oricarei elegante adevarate.
© CCC
Simplitatea este cea mai sofisticata chestiune.